Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

De ce alţii mor de foame?
Adăugată de AdaMirela in 05/06/2012, citită de 8.171 ori
Autor: Milena Cismaşiu, Categorie: Editoriale
De ce alţii mor de foame?

Fiecare dintre noi avem viaţa noastră, visele noastre şi tot viitorul înainte. Avem o familie şi un lucru pe care îl putem numi “al meu”. Atunci când ne este somn şi vrem să dormim este mereu un pat care ne aşteaptă să-l încălzim şi o pernă pe care să ne aşezăm capetele. Când plouă sau ninge nu trebuie să ne acoperim capul cu o plasă ca să nu fim stropiţi sau ninşi.. în timp ce vrem să adormim. Vrem să mâncăm? Perfect! Dacă nu avem dulceaţă de caise o avem pe cea de prune. Dacă nu avem pâine de la magazin o avem pe cea făcută de mama în cuptor. Nu avem apă minerală? Este destulă la robinet sau în fântână.


Nu trece o zi fără să nu simţim dragostea. Fie că este mama care ne priveşte blând sau tata care glumeşte cu noi, oricum, este cineva căruia îi pasă de noi. Pisicuţa care se îndreaptă înspre noi şi se pune pe genunchi sau căţelul care dă din coadă când ne vede.
Copiii noştri merg la şcoală şi ştiu să scrie, să citească. Niciunul dintre ei nu are boli precum malnutriţie, SIDA sau malaria. Niciunul dintre ei nu este nevoit să rabde de foame câte cinci zile până să aibă o bucată de pâine mucegăită pe care să o mănânce fără să se mai uite la data expirării, cum fac ai noştri.
Adevărul este că suntem mult prea nemulţumiţi de ceea ce avem. Întotdeauna râvnim la acel ceva mai mult şi uităm că deja avem mai mult decât îndeajuns. Îl avem pe Isus. Avem Calea, chiar şi Adevărul. Iar pe deasupra, Viaţa! Şi câteodată ne simţim dezamăgiţi de El. Nici măcar nu ne pasă de El.

Am citit despre cât de ospitalieri sunt oamenii din Africa. Atunci când mergi la ei acasă nu ştiu cu ce să te servească, deşi nici măcar ei nu au nimic. Când intri la ei în casă, dacă putem numi astfel o cameră cât patul din dormitorul părinţilor noştri, imediat te primesc cu sfinte îmbrăţişări şi îţi spală mâinile, picioarele. Ei zic că au totul, deşi nu au ce să-ţi dea să mănânce. Vorbesc cu entuziasm despre viaţă şi despre El, deşi pe o podea murdară şi putredă stau cinci copii care nu au mai mâncat de multă vreme. Îl laudă pe Dumnezeu cu ce au, deşi nu au nimic, am spune noi. Chiar aşa? Eu zic că ei au totul iar noi avem NIMIC.
Suntem prea sătui de la atâtea mâncăruri şi am obosit mergând la serviciu. Alte femei din Africa sunt disperate după un loc de muncă, aşa că ele caută în pământ bucăţi de fier ruginite şi îngropate de vreme, ca să le poată vândă pentru a-şi hrăni copilul muribund. Dar nimeni nu le cumpără “fierul”.

Sunt copii pe lumea aceasta care nu au zâmbit niciodată. Fete cărora niciodată nu li s-a arătat afecţiune şi care au murit din cauza aceasta. Noi spunem că dragostea înseamna aşa şi aşa. Că suntem experţi în ea. Scriem despre ea. Pozăm pentru ea. Trăim pentru ea. Tânjim s-o întâlnim. Dar ce e dragostea defapt?
Dacă o fată ajunge să moară din cauză că nimeni nu a iubit-o, iar noi aşteptăm să vină Papa de la Roma. Un copil are fire cărunte la patru ani din cauza malnutriţiei., iar noi încă mai vrem să vedem pe cine oare am putea iubi.
Dacă acea fată ar fi fost iubită, ar fi murit oare? Dacă acel copil ar fi avut ce să mănânce, ar mai fi avut fire cărunte în cap? Dacă noi am iubi defapt, i-am mai lăsa pe acei oameni aşa?

Noi ne scuzăm: Dacă lui Dumnezeu chiar i-ar păsa de acei oameni, nu ar lăsa aşa ceva. De ce lasă El aşa ceva? De ce atâta suferinţă? De ce ? De ce alţii mor de foame? Dacă tot Îşi zice Dumnezeu, de ce nu face ceva?
Dar oare El nu ar putea să te întrebe acelaşi lucru?


Știre preluată de pe crestintotal.ro
cat ma doare pentru aceste suflete.....as vrea sa pot face ceva pt ei.....fetita mea de 4 ani , se roaga in fiecare zi pentru copii din africa,am vrut sa sadesc in ea compasiune pentru cei in necaz,o sa continuam sa ne rugam in fiecare zi pentru ei:*
Adăugat în 13/02/2013 de prodica
Intradevar, Dumnezeu a lasat pe cei flaminzi ca noi sa avem grija de ei pentru ca atunci cind va veni pe nori sa ne zica: "Veniti binecuvintatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia care va fost pregatita de la intemeierea lumii. Caci am fost flamind si Mi-ati dat de mincat; Mi-a fost sete si miati dat de baut; am fost strain si M-ati primit; am fost gol si M-ati imbracat;am fost bolnav si ati venit sa ma vedeti; am fost in temnita si ati venit pe la Mine."
" Doamne, fa-ne vrednici de Imparatia Ta si deschide-ne inima pentru cei din jurul nostru si pentru cei in nevoi."
Adăugat în 15/02/2013 de petruski
Lui Dumnezeu Ii pasa chiar foarte mult de acei oameni, dar vrea sa faca pentru ei ceva prin noi!

De aceea Domnul Isus spunea: ' Am fost flamand si nu Mi-ati dat de mancare, am fost gol si nu M-ati imbracat.."
Adăugat în 21/03/2013 de loredanam
ohhh....cat de trist..copii ca acestia avem printre noi..nu trebuie neaparat sa gandim nah cum pot hrani eu unul din africa?....Africa , e zi de zi prin preajma noastra...sa vrem doar..si putem hrani...sa vrem sa donam un banut misiunii ce se ocupa de ei si putem hrani flamanzii :) Dumnezeu sa ne lumineze!..
Adăugat în 23/03/2013 de Narcysa
Un copil al lui Dumnezeu nu poate deveni niciodată bogat pe pământ, ci numai în cer.Cred că Dumnezeu a lăsat pe pământ tot atâția săraci, câte resurse a dăruit celor bogați care să acopere toate nevoile săracilor.Dacă le-ar fi dăruit, bogații nu ar mai fi bogați, dar nici săracii nu ar mai fi săraci.Nici un lucru de pe pământ nu este lăsat de Dumnezeu fără un scop anume.Dacă cineva duce lipsă de mâncare și iubire, este numai pentru că alții nu vor să le dăruiască.
Dacă vrei să dăruiești, primește-L pe Hristos, iar El te va lumina și-ți va arăta ce ai primit din partea Lui.Nu numai în Africa sunt oameni care au nevoie de hrană, ci și lângă tine.Cere-i lui Dumnezeu lumină să ți-i arate.
Nu mai sta în întunericul egoismului, ieși în lumina dragostei divine.
Adăugat în 26/03/2013 de corneliumirauti
Articol foarte bine pus la punct si adevarat din toate punctele de vedere. Mi-au placut in special intrebarile de la sfarsit. Multi asa procedeaza, dau toata vina pe Dumnezeu si se scuza pe sine. Dar oare nu ne-a dat noua Dumnezeu responsabilitatea sa mergem la ei?!?

Slujim pe Domnul in Africa, Malawi, si pentru mai multe informatii despre misiunea noastra, nu ezitati sa ne contactati. www.mission2malawi.com
Adăugat în 30/03/2013 de ovicornea
Opțiuni