Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Comunicare pe “mute” (2)
Adăugată de AdaMirela in 30/05/2012, citită de 2.269 ori
Autor: Nicolae Geanta, Categorie: Editoriale
Comunicare pe “mute” (2)

Mulţi spun „ne facem adresă de Facebook să socializăm domn’ profesor. Suntem tineri, cu problemele noastre, trebuie să socializăm, să vorbim unii cu alţii”… Şi uite aşa ne găsim referate, smarthphone-uri, adidas-i, parfumuri… Unii găsesc etnobotanice. Alţii, se căsătoresc. Apoi se despart…
Omul doreşte să comunice. Aşa a fost făcut de Dumnezeu. Să discute, să-şi spună păsul, să încurajeze, să se descarce. Dar, nu în spatele unui desktop sau LCD, ci face-off. Dumnezeu a creat-o pe Eva să socializeze cu Adam. Dar nu prin SMS sau mail-uri. Nu le-a adus Dumnezeu un iPhone sau laptop, nici un TV şi nici atât Facebook. Ci, i-a adus pe cineva asemănător, care să roşească atunci când spune o minciună. Cum să roşească pe Net un tânăr de 1,60 m când se dă de 1,80 m, cu ochi albaştrii şi Ferrari? Sau o fată de 90 de kilorame, pe care Photoshop a făcut-o la 60 kg? Necunoscuta frumoasă.

E adevărat oamenii au nevoie de comunicare. De la o jumate de an comunicăm. Ne place să vorbim , să ascultăm, să fim ascultaţi. Dar, faţă în faţă. Tatăl meu, până să moară, bolnav fiind s-a sculat din pat: „Vreau să merg la bufet!”, „Ce să cauţi acolo, nu poţi merge nici prin casă, dar să mai bei şi ceva”, i-am zis. „Nu, nu vreau să beau, ci să mai vorbesc şi eu cu unul, cu altul”. Vedeţi, e mai multă comunicare în cârciumi ca pe Facebook. Comunicarea asta virtuală fără strângere de mână nu e discuţie. Uitaţi-vă la societatea de azi, suntem din ce în ce mai mulţi, şi tot mai singuri. Tot închişi în case!

„Românul a stat mereu în codru. Şi azi la fel… Apropos, unde e cei mal des codru din România?”, a întrebat un călugăr un reporter ce dorea să-L intervieveze. „Codrii Vlăsiei?”. „Nu, Bucureştii, Clujul, Iaşul, Galaţii”, replică monahul, făcând aluzie la oraşe cu sute de mii de locuitori, dar tot mai singuri.

Pe vremuri bătrânii noştrii ieşeau pe laviţe să discute. Acum, tinerii stau în casă. Le e greu să se deplaseze. O fetiţă din faţa casei mele, o sună pe fiica mea cea mică pentru orice. Ar putea s-o strige!

Facebook e minunata lume a neieşitului din casă. A comunicării de pe scaun. E ca o mătuşă de-a mea care spală rufe stând în pat, sau ca o femeie din sat, care pune brazde de pe scaun. Şi nu e bolnavă! Decât de lene. Uitaţi-vă la tinerii de azi, vor să facă totul de pe scaun. Şi ora de Sport de la liceu.

Elevii vin acasă şi vorbesc cu ceilalţi prin e-mail. N-au vorbit destul la şcoală. Văd în maxi-taxi fete care butonează tot drumul. 1000 de mesaje nu le ajunge în câteva zile. Aceeaşi mătuşă de-a mea a crescut o fată, şi când a ajuns în clasa IX-a la liceu, butona toată noaptea sub plapumă. Acum are un băieţel de 2 ani! Şi tot VIII clase.

Spunea Natanael Costea, că în Australia, a văzut doi adolescenţi, care vizitându-se n-au scos o vorbă! Dar după ce-au schimbatID-urile, pe Net vorbeau mai bine cu degetele.

Generaţia mea, ne duceam toată ziua pe islazuri, vorbeam câte în lună şi stele, şi seara tot mai stăteam ore bune lângă tuciul de orez cu lapte pus la fiert. Şi analizam Luna. Stelele. Cerul întreg.

Ştiţi ce am văzut eu din această socializare pe Facebook? Tinerii noştrii nu mai au cuvinte să vorbească. Le dau elevilor câte 10-12 cuvinte să îmi facă un eseu şi nu reuşesc. Uitaţi-vă la bac’, se dau eseuri: la română, engleză, franceză, istorie, geografie… Scrisori de intenţie, scrisori către prieteni. Nu vă puteţi stăpâni de râs dacă sunteţi profesori corectori. Tinerii, nu au cuvinte.

Comunicarea asta virtuală, a mai făcut o rană: tinerii vorbesc cât mai scurt. De fapt generaţia Facebook, înseamnă „faţă de carte”. Copertă. Cum să cunoşti o carte dacă nu o citeşti? Cum să scri un eseu, dacă dai numai SMS-uri. Tinerii de azi, vor totul SMS, fast-food: vor să li se predea SMS la liceu, să scrie puţin, să citească puţin, să fie ascultaţi SMS. Ce performanţă să faci? Ei scriu puţin, profii predau puţin… Şi să iubească, tot SMS vor. Se căsătoresc SMS, de Valentine’s… Nici măcar de 1 Martie nu-s în stare să scrie o felicitare. Intră imediat pe Net. Şi pocăiţii fac la fel. Dau Google, să facă o declaraţie cuiva. Nu stau să compună, să gândească ei. Ideile sunt furate, nu reprezintă ce simt. Ce comunicare! Mi-e frică deja…
Vorba fratelui Vladimir Pustan: „cine mai aşteaptă azi poştaşul cu scrisoarea ce trebuie musai ţinută sub pernă?”. Că miroase a parfum. E scris îngrijit, coala e albă ca zăpadă…
Faptul că scriu cu k, tz, ts, nush, apls, waw, oops, le-a deteriorat corectitudinea gramaticală. Eu corectez sute de lucrări, şi România e cu r, oraşele sau fluviile cu litere mici, iar denumirile se scriu cum se aud – deşi sunt în engleză sau spaniolă. Nu mă mir dacă vor apare şi emoticone! Sau buzz, sau poke (ciupeşte). Le spun uneori: „v-am scris testele încet, pentru că nu le puteţi citi repede!”.
Un alt lucru degradant, e că tinerii scriu oribil. Caligrafia lor e parcă trasă la maşina de cusut, parcă scriu cu aparatul de sudură!
Am văzut că şi pocăiţii scriu pe Net, d-zeu, despărţit cu d mic, isus cu i mic, fără fraze. Sicer. E blasfemie. Ăsta e rezultatul facebook. Şi comunicarea de acolo.
Iubiţilor, comunicarea pe Facebook e tot singurătate. Ştiţi de ce-s aşa sigur? Pentru că 75 % dintre divorţaţi, de aici vin! Cine nu comunică face-off înainte de nuntă, după aceea…
(va urma)


Știre preluată de pe crestintotal.ro
E trist, adevarat dar de neschimbat. Din pacate. Dar cum poti totusi sa ii atingi sau sa ajungi la aceasta generatie? La mine in casa nu exista facebook dar cat timp inca? Ca si copil nici macar televizor nu aveam ce sa mai zic de smartphon. Dar daca aceasta generatie facebook sau sms sau mail e asa cum e, cum vom reusi noi ca parinti sa invatam copii acasa una si in cea mai mare parte din timp cand sunt la scoala inavata alta. Poate si cred ca este o solutie care e putin neplacuta pentru unii ca si mine dar posibila sa facem si noi precum fac unele biserici deja. Adica sa le ducem noi evangelia pe facebook. Daca pe un tanar oricum si cu nimic nu poti sa il ridici de pe scaun din fata internetului, ar fi bine atunci macar sa citeasca acolo ceva din evangelie, macar o predica sa o asculte acolo.
Daca acum generatia aceasta e asa de internet posedata, ceva va fi vu urmatoarea?
Adăugat în 03/06/2012 de bennnod
Opțiuni