Este anormal acest lucru… nu e normal ce se întâmplă”. Iată câteva cuvinte care m-au făcut să mă întreb: ce înseamnă de fapt normalul? A fi normal oare înseamnă a te conforma standardelor acestei societăţi? Dacă da, atunci… oare noi, creştinii, ar trebui să fim anormali?

Dacă cercetăm Scriptura, am observa că în perioada în care Isus a fost pe Pământ, a făcut multe lucruri anormale. A făcut vindecări, a înviat morţi, a stat la masă cu păcătoşii şi a iertat păcate. Toate acestea erau ceva anormal pentru oamenii din acea perioadă, şi da, a rămas ceva anormal şi pentru mulţi alţii din zilele noastre. Ştii, dragul meu, ce nu este pentru mulţi normal? Să renunţi la visul tău pe care ţi l-ai clădit de când erai mic, să refuzi oportunitatea de a fi realitate, doar pentru că vocea Lui ţi-a spus că are alt plan pentru tine. Aşa ceva este anormal pentru societatea din ziua de astăzi, mai ales că oamenii tânjesc să li se îndeplinească visurile şi ar da orice pentru un vis devenit realitate. Mai este anormal să părăseşti confortul casei tale, pentru o ţară şi nişte oameni străini. Este anormal să părăseşti patul tău pufos pentru un pământ tare şi rece. Este anormal să trăieşti printre drogaţi, criminali şi posedaţi. Mai mult, este ceva anormal să te jertfeşti pentru alţii. Pentru o parte din oameni, este chiar anormal să-L alegi pe Dumnezeu înaintea propriei tale persoane.

Oare noi cât de normal trăim? Ne străduim să atingem standardele acestei lumi şi să mulţumim pe toţi oamenii? Ne străduim ca să se spună despre noi că suntem nişte oameni normali? Dacă normalitatea înseamnă a te afunda în păcat, a te scălda în noroi şi pervertire, atunci tu oare vrei să atingi normalul? Nu a fost ceva normal ca Isus să se atingă de leproşi, şi totuşi a făcut-o. Nu a fost ceva normal ca El să îi spună slăbănogului că păcatele îi sunt iertate, şi totuşi această normalitate nu L-a oprit. Nu a fost normal ca nici măcar să învieze după 3 zile. Dacă ne gândim bine, aproape nimic din ce a făcut El, după standardele acestei lumi, nu a fost normal. Şi atunci… oare noi de ce ne străduim să fim normali şi să facem lucruri normale?