Ema și Mihai – au răspuns provocării de a fi misionari

Ema s-a născut la Sibiu într-o familie de creştini ortodocşi, a practicat 12 ani de gimnastică şi a fost dublă Campioana Naţională. Toţi aceşti ani de sport au făcut din Ema o luptătoare. La 13 ani părinţii au divorţat şi a fost nevoită să locuiască în altă parte, dar a revenit acasă doar după 1 an, când părinţii s-au împăcat. La vârsta de 15 ani tatăl ei a murit din cauza alcoolului, iar la puţin timp după acest eveniment greu, Ema a plecat de acasă, începând viaţa grea de adolescentă fără niciun fel de supraveghere, şi fără Dumnezeu.

Dumnezeu pentru Ema: În mijlocul acestei lumi fără nicio speranţă şi fără nicio direcţie, în viaţa ei a intervenit Dumnezeu care a devenit pentru Ema, Tată şi Mântuitor. La 18 ani s-a botezat la o biserică baptistă în Sibiu şi Ema a început să-L caute pe Dumnezeu. A făcut Şcoala Postliceală de finanţe-contabilitate şi apoi a urmat cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din Sibiu, căutând să profeseze în domeniul în care crescuse toată viaţă.

Lumea cu oferta ei: Totuşi anturajul şi lumea în care ea a trăit a început să înăbuşe ceea ce Dumnezeu începuse să lucreze în viaţa ei. Lumea cu aparenţele ei şi în lipsa unor persoane care să aibă un cuvânt în luarea deciziilor din viaţa Emei, a făcut ca ea să caute afirmare, bani şi faimă în altă parte decât în biserică. A lucrat 3 ani de zile în Bucureşti la cel mai mare Centru de Fitness din România şi a ajuns să câştige bani, să aibă poziţie şi părea că lucrurile se aşează frumos în viaţa ei. Totuşi ceva lipsea, dar ea dorea ceva mai mult şi mai mult. Atunci s-a hotărât să meargă în altă ţară, să caute ceva diferit, dar să facă mai mulţi bani. Parcă trăia viaţa fiului risipitor din Biblie. A ajuns în Spania la Barcelona, unde a găzduit la o prietenă creştină care deşi a fost sfătuită să nu o primească pe Ema la ea, totuşi ea împreună cu alte prietene s-au rugat pentru Ema şi aşa a început viaţa Emei pe alte meleaguri.

Întoarcerea fiicei risipitoare: După 2 luni de stat în Spania, Dumnezeu a început să-i vorbească din nou. Un singur verset a avut putere să o pună pe Ema pe genunchi şi a făcut-o să-şi vină în fire şi să se întoarcă la Tatăl ceresc:

„Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera. (Gal 6:7).”

Acest verset m-a făcut să îmi fie ruşine în fata lui Dumnezeu de viaţa care o trăiam. Dumnezeu m-a întrebat : „tu ce ai semănat în viaţa ta”? Atunci am hotărât să mă întorc la Dumnezeu. Am plecat de la biserica şi 3 zile am stat singură acasă şi m-am pocăit de viaţa mea, am cerut mila şi harul lui Dumnezeu. Ştiam că pentru mine poate era ultima şansă pe care mi-o dădea Dumnezeu. Aşa că hotărâtă să mă întorc cu toată viaţa mea la Dumnezeu, am căutat să fiu radicală în ce priveşte păcatul şi am căutat ajutor la prietenele mele care s-au bucurat enorm să vadă că Dumnezeu încă mai salvează şi transformă vieţi. Biserica din Barcelona a fost alături de mine, mi-a arătat dragoste şi nu judecată, şi m-a ajutat să mă ridic din mocirla

păcatului în care trăiam.”

Chemarea la misiune: La un an după întoarcerea mea la Dumnezeu, am spus că eu vreau să spun lumii întregi despre ce a făcut Dumnezeu în viaţa mea, aşa că Dumnezeu a deschis o uşă pentru mine, am lăsat Spania în urmă şi am venit în România pentru a face Şcoala de Ucenicie şi Misiune de 5 luni la Mediaş. Aceasta a fost începutul implicării mele în misiune. Familia mea a fost mirată să vadă că renunţ la Barcelona pentru a sta în Mediaş, şi nu înţelegeau ce înseamnă lucrul acesta în viaţa mea, dar au văzut schimbarea în comportamentul şi atitudinea mea, şi au spus că le place mai mult de mine aşa . Încă mă rog pentru ei şi încerc să fiu lumină ca să le vestesc Evanghelia în special prin felul meu de trăi. În partea practică a Şcolii am fost în misiune în Kenya şi în Oltenia. Şi deşi la întoarcerea mea din Africa m-am îmbolnăvit, Dumnezeu m-a pus din nou pe picioare şi mi-a dat putere să merg mai departe pe drumul care îl avea pentru mine.

Dumnezeu m-a binecuvântat: El a văzut în mine mai mult decât am văzut eu şi cei din jurul meu. Dintr-o viaţă zbuciumată, lipsită de pace şi speranţă, Dumnezeu a restaurat inima mea şi mi-a dat un viitor şi o nădejde, a pus în mine gândul veşniciei şi a pus în mine dorinţa să merg până la marginile pământului să spun tuturor că El-Pastorul cel Bun încă salvează vieţi, încă are milă şi caută oile pierdute. Am fost binecuvântată de Dumnezeu cum nu aş fi meritat, dar în îndurarea Lui cea mare, mi-a pus piciorul din nou pe Stâncă şi mi-a dat o direcţie în viaţă, mi-a dat un soţ care este o binecuvântare pentru mine. Dumnezeu mi-a dat prin Mihai oaza de siguranţă şi pace care nu le găsisem nicăieri în lumea asta.

Mihail a crescut în Oradea, într-o familie creştină numeroasă, având harul unei educaţii bazate pe principii biblice, atât în familie, la biserica penticostală, dar şi la liceul creştin.

Provocarea misiunii: În liceu, făceam parte dintr-un grup de părtăşie, unde ne informam despre misionari şi ne rugam pentru ei. Într-o zi, fratele pastor Iuliu Centea ne-a provocat să ne rugăm nu doar pentru misionari, ci şi să aflăm dacă Domnul ne cheamă chiar pe noi la lucrarea de misiune. M-am rugat şi eu, şi Domnul mi-a dat o dorinţă puternică de a împărtăşi Evanghelia oamenilor nemântuiţi şi din alte ţări. El îmi vorbea prin Cuvântul Său, dar şi prin 3 experienţe, am ştiut că Dumnezeu pur şi simplu m-a mobilizat la misiune.

Primii paşi spre misiune. În 2003 am luat legătura cu cineva din Tineri Pentru Misiune. Totuşi, am ales să studiez matematica-informatica, deşi mi se părea o eternitate cei 4 ani în care trebuia să mai aştept… La Biserica” Betel” din Oradea m-am alăturat unui grup de tineri dedicaţi cu care aveam părtăşie, dar am făcut şi evanghelizare pe stradă, în parc, la penitenciar şi de două ori am fost în Oltenia. În cadrul New Generation, am avut câteva întâlniri cu scop evanghelistic printre studenţi la Universitatea din Oradea. În 2005 şi 2006 am fost în misiune în Republica Moldova cu Charity Cup, câte 3 săptămâni unde am ajutat la ucenicizarea unor orfani în tabere de vară. Aici am fost foarte bucuros că în echipa de adolescenţi pe care am avut-o, 7 băieţi din 10, L-au primit pe Isus ca Domn şi Salvator personal.

Adormirea visului. După un timp, asemeni lui Iosif din Biblie, visul meu de a fi misionar parcă „adormise”. După ce am terminat facultatea în 2007, îmi doream să fac misiune, dar nu vedeam nicio posibilitate imediată pentru aceasta; visul meu era într-un somn adânc.

Provocarea credinţei: integritate şi finanţe. Cam după 3 luni, în timpul unei seri de rugăciune, Domnul m-a provocat foarte puternic la integritate şi apropiere de El, iar versetul care m-a încurajat era 2 Cronici 16:9a:

„Domnul îi sprijineşte pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui.”

Tot în timp ce mă rugam pentru cineva care avea pasiune pentru misiune, am primit o dorinţă puternică de a lupta să merg chiar eu în misiune şi să nu mai amân. În acest timp Dumnezeu îmi dădea zilnic mai multă biruinţă în lupta împotriva păcatului, şi îmi întărea credinţa. Doream să îndrăznesc lucruri mari cu Dumnezeul meu atât de mare şi nu voiam să Îl limitez prin necredinţa deoarece Isus a spus în Ioan că cine va crede în El va face lucruri chiar mai mari decât a făcut El. M-am interesat iar de şcoala de misiune de la Tineri Pentru Misiune Mediaş care începea în Ianuarie 2008, dar provocarea cea mai mare erau finanţele, dar am aplicat pentru această şcoală de misiune. Domnul chiar a făcut minuni, iar la începutul şcolii, aveam exact suma necesară pentru partea teoretică a şcolii, plus ceva bani de cheltuială. Pentru partea de misiune practică în Medgidia şi Macedonia, i-am primit tot prin providenţa Domnului şi prin dărnicia altor copii ai Lui. Finanţele au fost ca nişte uşi pe care Dumnezeu le-a deschis la timpul potrivit; în acelaşi timp, au fost şi o promisiune a providenţei divine pentru viitor.

Împlinirea Visului. După cele 5 luni de şcoală, m-am întors la Mediaş să lucrez ca voluntar la baza de misiune, şi am avut harul, ca în 2008, să merg în misiune pe termen scurt în Medgidia, Macedonia, Turcia şi Africa. În 2009, după ce mi-am împlinit un alt vis – misiune în India, în luna iulie am condus un curs de misiune în Oltenia – Drăgăneşti Olt. În toamnă, în cadrul unui curs de studiu biblic, am fost în misiune într-o ţară mai puţin deschisă la Evanghelie. Până acum am fost de 3 ori în India şi în ciuda dificultăţilor, rămâne cea mai apropiată de inima mea pentru misiunea externă.

Biserica – Speranţa Lumii. Acum studiez teologia (anul II) pentru a putea sluji mai bine biserica ce  ar trebui să aibă impact în societate pentru transformarea oamenilor nemântuiţi în ucenici dedicaţi lui Isus Hristos, şi aştept ca El să îmi deschidă uşa pentru plantarea unei biserici misionare în Oltenia.

Împreună în lucrare: Vara acesta Dumnezeu ne-a provocat să conducem împreună o echipă de tineri în misiune în India, unde scopul nostru a fost să slujim misionarilor care sunt acolo pe termen lung. Am fost implicaţi în lucrările pe care ei le fac, şi am încercat să aducem un suflu proaspăt şi să fim o încurajare pentru ei. Am lucrat în orfelinate, biserici, am vizitat familii sărace şi ne-am rugat pentru ei, am făcut marşuri de rugăciune pe stradă, şi am vizitat cel mai important centru budist din lume, unde ne-am rugat şi am proclamat numele lui Isus. Am fost onoraţi ca am fost invitaţi să predăm la Şcoala Internaţională de Ucenicie despre Laudă şi Închinare, şi a fost interesant pentru noi să pregătim materialul împreună, să avem acelaşi gând în predare pentru 6 studenţi indieni, unii din ei fiind recent convertiţi de la hinduism. Pentru mai multe detalii despre această misiune, www.micaelbog.wordpress.com

Acum slujim ca şi familie în cadrul Organizaţiei Tineri Pentru Misiune, şi anul trecut ne-am rededicat pentru 5 ani să slujim la Mediaş în echipa de conducere, şi în diferite departamente: Agenţia de Misiune TimoTeams, Şcoli de misiune, Administraţie şi Comunicare; de asemenea suntem implicaţi şi într-o lucrare de plantare de biserica în oraşul Dumbrăveni.

Ca şi familie, pentru această perioadă suntem chemaţi să mergem în misiune pe termen scurt şi mediu, dar şi să pregătim drumul pentru alţi tineri care vor fi chemaţi de Domnul la misiune; aceasta presupune multă muncă de aici din România, dar fiecare are rolul său în Împărăţie, iar ceea ce ne dorim este să fim credincioşi în lucrul încredinţat de Domnul.

Recent am aflat că urmează să vină primul nostru copil, care ştim că este o binecuvântare din partea Tatălui şi ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea înţelepciune şi putere să fim o familie model în misiune.

Motive de rugăciune:

• Înţelepciune, putere şi perseverenţă în lucrare;
• Sănătate pentru toţi 3;
• Finanţe pentru lucrare, întreţinerea şi chiria lunară, şi facultatea de teologie.

Pentru mai multe informaţii, sau dacă doriţi să ne susţineţi în rugăciune sau financiar, ne-am bucura să ne contactaţi la 0727749962 sau [email protected]

Pentru donaţii:

Fundaţia Tineri Pentru Misiune Mediaş, Banca Comercială Română SA, Sucursala Mediaş, Str. Mihai Eminescu nr. 2A, 551018 Mediaş, Sibiu, Romania

Cont Lei: RO96RNCB0231019549760001

Cont Euro: RO69RNCB0231019549760002

COD SWIFT: RNCBROBU

Vă rugam să specificaţi la depunere: „pentru Mihai şi Ema Bogdan”

Leave a comment and / or appreciate the article!

Posted by: Daniel Ioan Notar

Taken at & Read more:» http://www.radio-elshaday.de/

Taken at & Read more:» http://www.radio-megapower.de/

Taken at & Read more:» http://christliche-radiosender.blogspot.com/