Pentru că tot suntem în perioada vacanţelor să rămânem în tonul ultimului subiect abordat aici şi să vorbim azi despre taberele şi conferinţele creştine.
          Trăim vremurile din urmă iar Scriptura spune că aceste vremuri din urmă vor fi vremuri în care înşelătoria va fi la cote maxime.
          În a doua scrisoare a lui Pavel către Timotei, la capitolul 3, găsim o descriere detaliată a acestor vremuri. O analiză a acestui pasaj ne va fi de folos în demersul nostru:

2 Timotei 3:1 “Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
2  Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,
3  fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,
4  vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
5  având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.
6  Sunt printre ei unii, care se vâră prin case, şi momesc pe femeile uşuratice îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte,
7  care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.
8  După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.
9  Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.
10  Tu, însă, ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, hotărârea mea, credinţa mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea,
11  prigonirile şi suferinţele care au venit peste mine în Antiohia, în Iconia şi în Listra. Ştii ce prigoniri am răbdat; şi totuşi Domnul m-a izbăvit din toate.
12  De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi.
13  Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii, şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.”

          Când se citeşte acest pasaj în adunări se dă de înţeles sau chiar se spune explicit că “oamenii răi şi înşelători” sunt păgânii din lume, oamenii care nu cred în Dumnezeu. Înţelegerea pasajului în felul acesta a făcut mult rău şi a dus la o concentrare a atenţiei credinciosului pe o direcţie greşită. Ceva de genul: răul poate veni doar din exterior.
          Să ne întoarcem la text şi să notăm că felul de a fi al oamenilor din vremurile din urmă va fi unul caracteristic celor declaraţi credincioşi, nu a celor din lume. Este clar acest aspect pentru că în versetul 5 scrie că aceşti oameni au “o formă de evlavie”, deci sunt printre credincioşi. Altfel nu ar fi avut nici un sens sfatul apostolului Pavel ca Timotei să se îndepărteze de ei. Era cu ei şi nu mai trebuia să fie.
          Încă un argument care ne dovedeşte că acei oameni se aflau şi se vor afla în biserici este şi versetul 7. Ei erau învăţători în adunări chiar dacă niciodată nu au înţeles adevărul!
          Vor fi mulţi şi de vârste şi condiţii diferite. Mulţi tineri pentru-că o caracteristică va fi neascultarea de părinţi. O caracteristică generală a tuturor va fi “o formă de evlavie”. Adică credincioşi falşi care învaţă mult dar niciodată nu vor ajunge la cunoştinţa adevărului!
          Niciodată ca azi nu a fost atât de multă învăţătură. Seminarii, conferinţe, tabere, Internet, biserici, etc! Şi niciodată nu cred că a fost o confuzie mai mare în ceea ce priveşte calea adevărată a credinţei. Discernământul lipseşte aproape cu desăvârşire şi cei ce spun că sunt creştini nu mai pot deosebi o lucrare duhovnicească de una doar sufletească sau chiar drăcească.

          Pavel spune că acei credincioşi falşi care propovăduiesc o cale greşită sunt “stricaţi la minte şi osândiţi în ceea ce priveşte credinţa”. Osândiţi de Dumnezeu Însuşi chiar dacă ei cred că fac o lucrare bună, pentru Dumnezeu! Cum se poate aşa ceva?
          Ne ajută textul din a doua epistolă a lui Pavel către Tesaloniceni, capitolul 2:

9 “Arătarea lui (a omului fărădelegii) se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase,
10  şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.
11  Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună:
12  pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osîndiţi.”

          Cu alte cuvinte Pavel spune că acei oameni au cunoscut adevărul dar nu l-au iubit şi acum sunt pe calea pierzării!
          Mulţi cred că dacă au o doctrină bună vor merge în cer. Dar acest cuvânt spune cu totul altceva.
          Domnul Isus Hristos a validat doctrina fariseilor şi cărturarilor atunci când a spus: “Toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi.” Cu toate acestea fariseii şi cărturarii au avut parte de cele mai grele cuvinte din partea Mântuitorului şi ei au fost cei ce, în final, L-au omorât pe Domnul.
          Atitudinea fariseilor şi cărturarilor de atunci se aseamănă foarte bine, aproape la indigo, cu atitudinea multora de azi, declaraţi creştini. Se laudă cu doctrina lor bună şi cred că nimeni nu este ca ei.
          De multe ori atunci când am discutat cu cineva şi când am criticat un anumit aspect mi s-a replicat: “Dar vorbeşte bine. Spune adevărul. Face referinţe la Domnul Isus şi vorbeşte despre mântuirea doar prin El. Şi apoi strigă împotriva păcatului şi cheamă la pocăinţă”. Şi mulţi azi se uită doar la ceea ce se aude şi se spune. Şi consideră suficient acest lucru.
          Cu siguranţă fariseii şi cărturarii erau foarte atenţi la ceea ce spuneau. Vorbirea lor era măsurată cu Scriptura. Erau chiţibuşari în a găsi cuiva vreo fisură în doctrina lor. Şi pe Domnul Isus mereu au încercat să-L prindă cu vorba. Nu au reuşit decât atunci când El a mărturisit că este de aceeaşi natură cu Dumnezeu Tatăl. Aceasta era blasfemie şi astfel au găsit un motiv ca să-L omoare.
          Azi se vesteşte Evanghelia, şi în ceea ce priveşte aspectul doctrinar uneori nu găseşti fisuri. În punctele esenţiale se proclamă aceeaşi Evanghelie pe care au proclamat-o înaintaşii noştrii şi mulţi se uită doar la aceasta.
          De exemplu ceea ce îi înşeală pe mulţi este faptul că peste tot, în special pe la conferinţele şi taberele de tineret (cum a fost şi la ultima organizată de Peniel de la Oradea şi care a lăsat un gust amar unora dar plăcut altora – şi unii şi alţii pretind că sunt plini de Duhul Sfânt!), se vorbeşte mult despre plinătatea Duhului Sfânt. Se şi raportează multe botezuri cu Duhul Sfânt şi realizări nemaipomenite. Dar dacă urmăreşti ce se întâmplă după la cei ce s-au “simţit minunat” la conferinţă şi care “şi-au încărcat bateriile” vei constata că roadele Duhului lipsesc şi că mai uşor găseşti la ei caracteristicile celor ce Îl întristează pe Dumnezeu în vremurile din urmă.
          Aşa cum spuneam mulţi se lasă înşelaţi de faptul că pe la conferinţele pe unde merg, în tabere sau în tot felul de adunări, se aude despre Domnul Isus şi Duhul Sfânt. Dacă aud menţiuni de felul acesta înseamnă că totul este bine. Doctrina este bună şi ce rău ar putea fi? Ca şi cum Biblia nu ar fi plină de avertizări pentru noi şi ca şi cum nu ne-ar spune că apostolii, prorocii, învăţătorii mincinoşi vin la noi îmbrăcaţi în haine de oi. Adică nu ne vor speria cu învăţături ciudate despre OZN-uri ci ne vor vorbi despre Isus şi Duhul Sfânt. Dar se vor iubi pe ei, vor iubi banii, vor fi clevetitori, neîmblânziţi, neasculători de părinţi, iubitori de plăceri, Dumnezeu fiind pentru ei doar un motiv pentru a-şi atinge scopurile. Ei cunosc adevărul dar nu-l iubesc ci îl sucesc pentru a putea face ceea ce le place, dându-şi chiar învăţători după poftele lor. Exact aşa ca fariseii. Acestora (deci celor ce cred în Domnul Isus Hristos şi puterea Duhului Sfânt dar care nu iubesc adevărul) Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună.
          M-am uitat la unele din înregistrările făcute la ultima conferinţă faimoasă a tinerilor din România. După un mesaj şi un apel la pocăinţă s-a făcut tinerilor invitaţia să vină în faţă şi să ceară Domnului milă şi iertare. Şi tinerii au venit pentru că deja avem un ritual al ieşitului în faţă. Cei mai mulţi erau deosebit de degajaţi iar unii chiar râdeau şi se simţeau bine. Se vedea de la o poştă că nu se simţeau păcătoşi şi nu erau zdrobiţi de felul în care şi-au trăit viaţa până atunci. Oare nu erau înşelaţi? Oare nu cred o minciună?
          Conferinţele de felul acesta au serioase lacune şi prezintă un potenţial rău.
          Un pericol îl văd în faptul că acolo li se oferă tinerilor ceea ce nu au în adunările lor. Şi când spun aceasta nu mă refer la lucruri bune, duhovniceşti, ci la lucruri fireşti care au imagine de duhovniceşti. Sufletescul din ei este stârnit prin muzică şi emoţii iar când cele de nuanţă creştină nu mai fac faţă aducem lucruri tari din lume pentru a da dependenţilor din adunări doze cât mai consistente de adrenalină.
          Am observat că tinerii creştini de azi nu sunt dependenţi de puterea Duhului Sfânt (deşi nu spun asta) ci de dozele de drog cu tentă spirituală pe care le găsesc prin tot felul de locuri care le oferă muzică şi “închinare” în stil modern. În felul acesta adunările locale sunt locuri ale plictiselii iar pastorii care nu sunt în ritm cu gălăgia au devenit demodaţi. Pastorii care îşi îndeamnă tinerii spre astfel de tabere şi conferinţe nu ştiu că îi îndeamnă spre răzvrătire şi nemulţumire.
          Sigur că şi unii dintre ei, dintre pastori, sunt vinovaţi de faptul că în adunări nu este ceea ce ar trebui să fie, adică un climat bun în care tinerii şi ceilalţi să cunoască adevărata bucurie care vine din Duhul Sfânt. Şi dacă în adunările locale nu se găseşte această bucurie autentică atunci oile se duc să o caute pe alte meleaguri şi ajung victime ale lupilor.
          De fapt succesul conferinţelor naţionale arată spre eşecul bisericilor locale. Dacă adunarea ar fi ceea ce ar trebui să fie atunci membrii ei nu şi-ar pierde vremea şi banii pe la conferinţe de tot felul.
          Apoi am observat că aceste conferinţe, tabere şi tot felul de strângeri laolaltă nu sunt decât un motiv de distracţie. O “distracţie creştină”. Chiar dacă nu se recunoaşte aceasta.
          Nu a existat niciodată aşa ceva până în urmă cu câteva zeci de ani şi tonul nu a fost dat în China sau România comunistă sub persecuţie şi unde tinerii creştini îşi dădeau viaţa pentru Hristos, ci în SUA creştină care crăpa de îmbuibare şi care nu mai ştia ce să facă de bine ce îi era. Ei au inventat tot ce se putea inventa în materie de distracţie “creştină”.
          Copiind aproape la indigo lumea au inventat muzica creştină, filmele creştine, chefurile creştine, taberele creştine, dezmăţul creştin. Pentru-că au acest nume de “creştin” şi Dumnezeu este invocat totul este în regulă. A fost o formă foarte subtilă de a spune că ai renunţat la tot fără să fi renunţat la nimic. Dimpotrivă. Raiul şi pe pământ şi în cer! Ce ofertă mai bună îşi poate dori cineva. Ei au fost chiar mai inventivi decât credincioşii ortodocşi de la noi care, când o fac mai lată se simt totuşi vinovaţi. În America poţi face orice şi să ai totuşi siguranţa că mergi în cer. O siguranţă falsă a mântuirii.
          Omul lui Dumnezeu Leonard Ravenhill scria că pe mormântul SUA, pe piatra funerară, va scrie: “A murit din cauza distracţiei!” Şi nu se referea numai la păgâni ci şi la credincioşi. Ei au fost cei ce au adus distracţia în adunări transformând sanctuarele sfinte ale lui Dumnezeu în altare pentru zeii plăcerilor lor carnale.
          Şi acum am preluat şi noi modelul. Ne credem grozavi şi spunem că Dumnezeu lucrează şi că cea mai mare trezire din România vine. Dar cu fiecare an care trece, cu fiecare tabără sau conferinţă la care participă, tinerii sunt tot mai goi şi mai lumeşti. Şi dacă nu au doza lor de drog religios devin nervoşi şi nu îi mai poţi stăpâni. Sunt tot mai dependenţi de Internet şi pornografie şi trăiesc, între ei, în păcate sexuale.
          Nu cu multă vreme în urmă eram într-o adunare şi acolo au venit doi tineri. Un băiat şi o fată. Erau foarte apropiaţi, păreau a fi căsătoriţi. Dar nu erau, am aflat mai târziu. Băiatul era foarte interesat de o trupă de muzică creştină celebră (Hillsong) care s-a auzit că era prin zonă şi discuta cu alţii despre acest eveniment la care tare mult ar fi dorit să participe. La sfîrşitul slujbei fata a ţinut neapărat să vorbească cu mine şi să se mărturisească. Trăia în păcat cu tânărul respectiv şi el făcea presiuni mari asupra ei în acest sens. Ea şi-ar fi dorit o relaţie curată şi o căsătorie. Peste toate acestea ea mi-a spus că tânărul asculta muzică din lume (trance şi house) şi că vorbea foarte urât. Deci el era botezat, mergea la concerte de muzică creştină dar era şi amator de muzică trance şi house, de sex şi cine mai ştie câte altele, nu mi s-a spus dar cred cu tărie că şi de pornografie.
          Dacă măcar ar fi doar un caz singular. Dar cunosc multe alte cazuri de felul acesta. Mulţi tineri merg la conferinţe şi în tabere creştine doar pentru a-şi alege noua victimă. (Citiţi o mărturie deosebită la adresa: http://www.resursecrestine.ro/editoriale/74700/voluptate-otrava-dulce ).
          Sfatul meu pentru părinţi ar fi să nu îşi lase copiii să meargă pe la tot felul de conferinţe sau în tabere creştine decât dacă ştiu bine ce se întâmplă acolo şi cine se ocupă de acea tabără. Dar şi atunci există pericole.
          În urmă cu câţiva ani am mers în concediu cu familia în Moldova. La pensiunea unde ne-am cazat am întîlnit un pastor care se afla acolo împreună cu soţia şi copilul lor. M-am bucurat de oprtunitatea de a avea o astfel de companie. Am aflat de la ei că erau într-o tabără care se afla la circa 1 km de locul în care eram cazaţi. Ei au ales să se cazeze la pensiune dar peste zi se aflau în tabără. Ne-au invitat şi pe noi să vizităm tabăra şi chiar să le slujim tinerilor de acolo. Am acceptat cu bucurie. Dar nu am fost la fel de bucuros după ce am văzut ce se întâmpla acolo. Nu mi-aş fi lăsat copilul într-un astfel de loc. Aşa zisa închinare era o ofensă adusă lui Dumnezeu iar tinerii aveau o libertate periculoasă în multe aspecte pe care nu vreau să le menţionez.
          Şi vă mai relatez un caz.
          O familie de prieteni a vizitat SUA şi rudele lor din oraşul unde au ajuns le-au propus ca cei doi tineri din familie să petreacă un timp în cea mai bună tabără de tineri care era în zona aceea. Au acceptat şi au ajuns în acel loc. Condiţiile erau remarcabile, nu mai văzuseră niciodată aşa ceva, dar doar după câteva ore copiii veniţi din România le-au spus părinţilor: “Noi nu mai vrem să rămânem în locul acesta. Vrem să plecăm cât mai repede de aici”. Chiar şi pentru ei ceea ce au văzut acolo era prea de tot. Şi au plecat. Era “cea mai bună tabără” şi a fost recomandată de prieteni care şi ei aveau copii acolo.
          Aşa că, dacă îi mai puteţi stăpâni, ţineţi-i pe copii cu voi şi mergeţi cu ei în vacanţă.
          Pericolul pentru copiii voştri vine acum atât din afară dar mai ales dinăuntru. Nu vă mulţumiţi că pe eticheta conferinţei sau taberei scrie “CREŞTIN”. S-ar putea să nu fie decât o mască sub care se ascunde o realitate crudă şi un pericol imens. Pentru-că trăim în vremurile din urmă iar Scriptura spune că aceste vremuri vor fi vremuri grele şi cei ce învaţă totdeauna dar care nu ajung niciodată la cunoştinţa adevărului, pentru că au cunoscut adevărul dar nu l-au iubit, cei ce au doar o formă de evlavie, se vor înşela pe ei şi vor înşela pe mulţi.
          Chiar ne aflăm în aceste zile!