Preoții, păstorii, au nevoie de ajutorul nostru. Ca să lucreze bine, trebuie sprijiniți. Totuși nu ne place versetul "pe cine dă cu bucurie îl iubește Dumnezeu", ci alegem "fiecare se descurcă cum poate".
Bombănim bețivii, invocând că-și merită soarta să stea prin șanțuri, respingem tinerii nerespectuoși (noi am fost altfel spunem atotargumentăm), nu ștergem lacrimile celor căzuți la examene, că doar nu s-au pregătit! Și câte invocări sterile nu găsim...

Într-o zi, un om a cazut într-o groapă. În ciuda eforturilor supraomenești, nu a mai putut sa iasă afară. Trecând pe lângă marginea ei, pleiada prietenilor săi a comentat:

Subiectivul: „Mă doare dupa tine”

Obiectivul: „Omenește vorbind toți putem cădea”

Fariseul: „Numai oamenii răi cad în groapă”

Matematicianul: „Groapa are 2 metri, probabilitatea de a ieși afară este de 1,354 % ”

Reporterul TV: „Dacă-mi poti povesti amănunțit cum s-a întâmplat”

Legalistul: „Îți meriți groapa”

Cel ce se auto-compătimește: „Sa vezi groapa în care am căzut eu”

Optimistul: „Putea fi mai rău”

Pesimistul: „Sa vezi ce-o să urmeze”

Trecând pe acolo Isus: S-a coborât, l-a apucat de mâna Și l-a scos afară
 

Întrebare: Ce-ar face Isus în locul nostru?