Darul Contrei
Adăugată de
nickbagsandhrist in
11/05/2011, citită
de 2.604 ori
Autor: Nicolae Geantă,
Categorie: Editoriale
În viaţa de elev, ori în studenţie, am întâlnit persoane care nu doreau să se raporteze la situaţia nou creată de grup. Când clasa/grupa/anul - se hotăra să meargă împreună la meci, la film, la teatru, la spectacole sau aiurea prin Cişmigiu, exista aproape de fiecare dată nişte Gică Contra. Printre împotrivitorii cunoscuţi drept spărgători de grevă, se enumerau tocilarii ochelarişti ori fetele plinuţe, care de obicei stau cuminţi în prima bancă şi te dau în gât la profesori.
Laşitatea este caracterul de bază al spărgătorului de grevă. Fals, perfid, acesta doreşte să obţină avantaje în ambele tabere. E cu piciorul în două bărci. Sau vorba românului, vrea şi cu varza unsă, şi cu şunca-n pod. Totuşi nu e uşor să fi trădător. Trădarea presupune un set de valori, un crez, o năzuinţă, pe care, spărgătorul de grevă, la un moment dat începe să le nege şi să acţioneze împotrivă, deşi până atunci fusese sub incidenţa lor. Într-un fel se poate spune că cel cu darul contrei legitimează sistemul de care se rupe, pentru că actul său delimitează două părţi : valoarea şi nonvaloarea.
Precizez că, spărgătorii de grevă elevi sau studenţi, pot fi număraţi pe degete.
Precizez că, spărgătorii de grevă elevi sau studenţi, pot fi număraţi pe degete.
Din nefericire, ponderea celor ce aveau darul împotrivirii în băncile de odinioară a crescut considerabil azi prin firme, şcoli sau partide. Asta poate n-ar fi chiar o fatalitate, dar spre uimirea noastră “darul contrei” a penetrat şi biserica! În tranşeul ciomăgelii cu diavolii, noi creştinii trebuie să rupem destul de des rândurile. E necesar să schimbăm tehnicile, armamentul, muniţia, strategia. Ne trebuie lovituri noi, pentru vremuri noi. Paradoxal, în momentul upgradării arsenalului de luptă, opoziţia se întăreşte din interior! Prăjitorii de Galileo Galilei sau răstignitorii de Hristos apar peste noapte, împiedicând bruma de reformă. Caiafe, Ane, Pilaţi sau neoinchizitatori, pun barieră macazului schimbat. Vor trezire, dar să nu se schimbe nimic. Vor schimbare, dar să rămânem în aceleaşi haine. Vor haine noi, dar pun petece vechi. Un fel de credinţă cu piedici, dar cu predici!
Constat că fraţii Contriştii joacă după propria muzică, strângând cu tocul uşii deontologia profesională. Un fel de farfuridi şi brânzovenescu care lovesc, dar cu bileţele anonime. Se bat cu pumnul în piept pentru moralitatea lor, vor să fie evidenţiaţi, să stea pe piedestral, cu foncţia foncţie. Vor minuni, dar fără intervenţia Duhului, vor predicatori mari, dar fără şcoală, vor colecte babane, dar fără să deschidă buzunarul, vor oameni în biserici, dar fără evanghelizare, vor căldură iarna, dar să plătească alţii gazele, vor tineri mulţi în biserici, dar numai pe bănci, vor fuste lungi şi basmale la fete, dar nu privesc la inimile lor. Vor să ofere, dar ţin pumnul închis. Vor tradiţii...
Posesorii de dar al contrei sunt persoane care nu respectă valorile. Nu au percepţie universală asupra acestora, şi se raportează la o scară de valori în funcţie de interesele personale. Nu au discernămât şi nici modele morale. Nu respectă deciziile practice ale zilei, nici teologia practică, şi nici nu se respectă pe ei. Alimentează la infinit un conflict între generaţii. Între biserici. Au incapaciatea de a înţelege, de a tolera pe cei cu altă culoare dogmatică. Pentru contrişti, cutia pandoriei s-a închis după ce au ieşit toate relele. Nu speră la nimic bun. Sunt pesimişti. Nu sunt constructivi. Şi–au pierdut speranţa. Toţi sunt de fapt nişte superficiali ignoranţi cu pretenţii de enciclopedişti. Deviza acestor oameni nu e decât să ne întoarcem de unde am plecat.
Am mai văzut ceva la cei cu darul contrei - care asemănător şoarecilor fricoşi se ascund prin unghere la cel mai mic foşnet: îşi înfig dinţii în brânza altora!
Când aveţi de-a face cu contriştii, un singur lucru vă cere Hristos Isus: fiţi gata să plătiţi preţul! El, a făcut-o. Şi, i-a ieşit…
Știre preluată de pe nicolaegeanta.blogspot.com
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
Fiti binecuvantati!
Nu am avut intentia sa adresez nimanui cuvinte jignitoare, dar e o chestie de stil. Asa e limba romana, muzicalitatea ei. Mai ales cand scri. Nu am instigat la ura, si nici la detasare de contristi. Cititi atenta numai ultimul paragraf...
Daca v-ati intristat din cauza mea, nu pot decat sa imi cer scuze. Ati facut-o fara intersectarea cu mine... Insa ceea ce am scris, am scris...