Ahmadinedşad = duhul lui Sanherib şi al lui Hitler

Solomon a spus: „Nu este nimic nou sub soare“ (Ecles. 1,9). Impertinenţa preşedintelui iranian Mahmud Ahmadinedşad ne aminteşte de împăratul Sanherib din Biblie, care în domeniul atacurilor verbale împotriva Israelului a mers până la limita extremă. El venea din Asiria, ţară care corespunde unei părţi a Iranului de astăzi. Intenţia fermă a lui Sanherib a fost să cucerească Ierusalimul şi să distrugă Israelul. În final, lucrurile s-au încheiat cu totul altfel decât prevăzuse acesta, Îngerul Domnului lovind în tabăra asiriană 185 000 de bărbaţi. Şi preşedintele actual al Iranului va fi înfrânt în cele din urmă, după cum rezultă clar din Biblie. Acesta este finalul tuturor duşmanilor Israelului. Ne amintim aici şi de sfârşitul lui Hitler. Citiţi următorul articol! Conno Malgo

“TURNEUL LUI AHMADINEDŞAD ÎN LIBAN”

 Preşedintele Iranului bate la uşa Israelului

         În Israel, timp de câteva zile nu s-a discutat decât despre un singur subiect, şi anume că Iranul se apropie tot mai mult şi face acest lucru nu doar prin rachete.

          Una dintre călătoriile preşedintelui iranian Mahmud Ahmadinedşad în Orientul Apropiat a fost considerată ca fiind un fel de expediţie de cucerire. Toată lumea a fost de părere că preşedintele iranian a mai făcut astfel un pas către obiectivul său declarat, şi anume de a-şi asuma supremaţia în regiune. La mijlocul lunii octombrie a acestui an, el a vizitat Libanul timp de două zile. Dacă în prima zi s-a aflat la Beirut, a doua zi a fost dedicată vizitării bastioanelor Hesbollahului din sudul ţării. Astfel, Ahmadinedşad a vizitat, condus de lideri ai Hesbollahului, locaţii ale celui de-al doilea război cu Libanul, ajungând până aproape de graniţa libaneză cu Israelul. A fost prima vizită de stat a preşedintelui iranian în Liban. Cu toate că a fost întâmpinat de personalităţi de frunte ale guvernului libanez legitim ales, adevărata gazdă a fost considerată Miliţia Hesbollah, adică adevăratul stat în stat.

         La Beirut, după primirea plină de entuziasm care i-a fost pregătită de nenumăraţii şiiţi din ţară, Ahmadinedşad a purtat discuţii oficiale cu guvernul ţării. Cu toate că prim-ministrul Saad Hariri a încercat să clarifice faptul că Libanul trebuie să păstreze o oarecare neutralitate datorită numărului mare de grupuri demografice – cel puţin cu privire la alianţele regionale – Mahmud Ahmadinedşad a dorit să sublinieze cine are ultimul cuvânt. El a încercat să explice faptul că Iranul este aliatul tuturor libanezilor, dar a rostit aceste cuvinte ca un patron autoritar, nu ca un partener. El îşi manifestă influenţa în Liban cu ajutorul Miliţiei Hesbollah – care însă nu reprezintă toţi cetăţenii libanezi – pentru a-şi pregăti o “luptă victorioasă împotriva inamicului sionist”.

         La Beirut, pe prima pagină a ziarelor nu a apărut nici ştirea despre continuarea discuţiilor cu membrii guvernului, nici relatări despre acordarea rangului de “doctor honoris causa” din partea universităţii de stat, ci marela miting pe care Miliţia Hesbollah l-a organizat pentru patronul ei. În mod interesant, Ahmadinedşad s-a arătat de mai multe ori în mijlocul maselor de oameni, în timp ce liderul Hesbollahului, şeicul Nasrallah, a preferat să rămână în buncărul său şi să apară doar în mesaje video. Marele miting a clarificat faptul că Ahmadinedşad a vrut să întărească poziţia Hesbollahului prin vizita sa şi, în acelaşi timp, să înjosească şi să umilească statul libanez. Prim-minstrul Hariri ştie că dacă se va arăta prea refractar, va avea parte de aceeaşi soartă ca tatăl lui, care a fost asasinat în anul 2005. Luând în considerare masele pro-iraniene de pe străzi, scrisoarea deschisă de protest a 250 de politicieni, avocaţi şi activişti care au criticat susţinerea Hesbollahului şi amestecul în problemele libaneze, a arătat la fel de patetic ca pancartele izolate ale musulmanilor suniţi, pe care chipul lui Ahmadinedşad era înlocuit cu un X mare.

         În final, tot Israelul s-a aflat în prim-planul vizitei. La marele miting de la Beirut, Ahmadinedşad a rostit cu voce tare cunoscutele sale opinii. Printre altele, a mai spus că Libanul este “o universitate exemplară a jihadului”. În oraşul libanez Bint Jubayl de la graniţa de sud, unde în cel de-al doilea Război cu Libanul din anul 2006 au avut loc lupte dure, Ahmadinedşad a prorocit dramatic: “Sioniştii nu vor mai rezista mult timp”. El a chemat în acelaşi timp la eliberarea teritoriilor ocupate din Liban, din Siria şi de asemenea la eliberarea întregii Palestine. Patronul iranian autoproclamat al Libanului nu a uitat să sublinieze public de mai multe ori că, în timpul vizitei în Liban, s-a simţit “ca acasă, ca în propria mea ţară”.

         Totuşi Israelul nu s-a lăsat intimidat de ameninţările repetate şi de prezenţa fizică a acestui bărbat la graniţa sa. Armata israeliană nu a declarat stare de alertă la graniţă, iar mai mulţi locuitori care trăiesc în imediata apropiere a acesteia au spus pentru presă că, din punctul lorde vedere, nu s-a întâmplat nimic special. Prim-ministrul israelian Beniamin Netanyahu a afirmat cu privire la ameninţarea lui Ahmadinedşad: “Cel mai bun răspuns pe care îl putem da la aceste declaraţii este acelaşi de 62 de ani, deoarece vom continua să ne construim ţara, să o dezvoltăm şi, desigur, să o apărăm”. Antje Naujoks

Luat din Revista Ştiri din Israel Nr. 12/2010 pag.13