După alegeri: a trădat Obama Israelul?

 Următorul comentariu ne pune pe gânduri şi ne atrage atenţia asupra situaţiei în care se află Israelul. Chiar dacă lucrurile nu stau atât de grav pe cât sunt prezentate, veţi vedea că acest redactor nu este foarte departe de adevăr, pentru că în Biblie ne sunt prezise lucruri asemănătoare pentru viitorul Israelului. Tot mai multe naţiuni se vor ridica împotriva acestei ţări, iar în final întreaga lume (vezi Zah. 12; 14; Apoc. 12). Biblia numeşte această perioadă „o vreme de necaz pentru Iacov“ (Ier. 30,7), dar să nu uităm că în acelaşi verset citim că “Iacov va fi izbăvit din ea”. Această vreme de necaz va fi urmată de revenirea biruitoare a lui Isus, cu mare putere şi slavă, pentru a-Şi elibera poporul (vezi Zah. 14,3; Matei 24,29-31; Apoc 1,7). Atât timp cât se află încă pe pământ, Biserica lui Isus trebuie să susţină Israelul cu toate mijloacele posibile. Încă mai putem face acest lucru până în momentul răpirii. Permiteţi-mi următoarea comparaţie: Ilie şi Elisei au mers împreună până când Ilie a fost răpit (vezi 2 Împ. 2). În Ilie am putea vedea aici un simbol al Bisericii lui Isus, iar în Elisei un simbol al Israelului. După răpirea Bisericii lui Isus, arhanghelul Mihail se va scula şi se va alătura Israelului: “În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit” (Dan. 12,1). Legat de acest subiect citiţi următorul articol. Conno Malgo

 „COMENTARIU DESPRE PACE“

Pacea lui Obama

Unul dintre redactorii politici ai cotidianului israelian Ha’areţ, Ari Şavit, a scris următorul comentariu după alegerile din Statele Unite ale Americii.

Nu au existat adevărate surprize la alegerile pentru Congresul american. Cu o majoritate de voturi, dar nu cu una surprinzătoare, repubilcanii au câştigat în Casa Reprezentanţilor, dar nu şi în Senat; în Kentucky, dar nu şi în California. Barack Obama este în continuare prezent: slăbit, dar nu înfrânt; lovit, dar nu distrus; relativ rănit. Dacă la Ierusalim a existat cineva care spera ca aşa numita “partidă de ceai” să salveze problema coloniştilor, s-a înşelat amarnic. Pauza datorată alegerilor de la mijlocul mandatului s-a încheiat. Astăzi este ziua de după alegeri, de după vacanţă, de după preludiu.

Adevăratul joc începe abia acum şi se intitulează Palestina. Finalul jocului îl va reprezenta înfiinţarea unui stat palestinian, deoarece actualul preşedinte al Statelor Unite ale Americii se identifică cu palestinienii şi cu suferinţa lor şi doreşte să li se facă dreptate. Preşedintele american crede că înfiinţarea statului Palestina va satisface lumea musulmană pe care vrea să o liniştească. El ştie că, în lipsa veştilor bune din ţări precum Irak, Iran şi Afganistan, Palestina oferă singura perspectivă optimistă. Numai Palestina ar justifica Premiul Nobel pentru pace pe care l-a primit, numai Palestina i-ar oferi lui Barack Obama imaginea internaţională pe care şi-o doreşte, numai Palestina ar ridica spiritul echipei în tabăra liberală din care şi el face parte.   

În anul 2011, Palestina va fi pentru preşedintele american ceea ce a fost reforma sănătăţii pentru el în anul 2009. Necondiţionat, indiferent de ce se va întâmpla, raţional sau iraţional, Obama va întemeia statul Palestina.

Dârzenia lui Obama este vrednică de laudă. Este bine că există o personalitate globală care încearcă să rezolve în ultimul minut problema existenţei a două state. Este bine că există o personalitate globală dispusă să investească resurse enorme pentru a soluţiona controversa a două state. Este bine că există un om politic care încă dispune de un suficient simţ al dreptăţii pentru a înţelege că situaţia actuală este intolerabilă. Este bine că există un om politic care să fie suficient de naiv încât să creadă că poate repara lumea.

Într-un alt sens, dârzenia lui Obama este periculoasă. Graba vine de la diavolul, spune un proverb arab. Simplificarea este reţeta pentru dezastru. Bunele intenţii care nu sunt ancorate în realitate duc către iad. Bill Clinton a încercat să impună pacea în Orientul Apropiat şi a eşuat. George Bush a încercat să impună democraţia în Orientul Apropiat şi a eşuat. Dacă Obama va încerca să impună un final prematur al conflictului, va eşua şi el. Un al treilea eşec american consecutiv ar fi deja prea mult. Ar zgudui stabilitatea şi aşa relativă, ar stimula violenţa şi ar lăsa în urmă haos.

Dilema este mare: corectitudine politică sau raţiune politică; o politică pură care încearcă să construiască himere sau o politică lucidă care încearcă să schimbe situaţia în forţă?

Cel mai înţelept este să nu se încerce să se rezolve problema refugiaţilor în decursul a două luni şi să nu se încerce să se rezolve problema Ierusalimului în decursul a două săptămâni; să nu se permită ideologiei şi teologiei să pună în cale moderaţilor palestinieni şi israelieni obstacole pe care aceştia nu le pot încă depăşi. Singura cale este un acord interimar, care modifică circumstanţele fără a încheia conflictul şi fără a pune Israelul în pericol.

Săptămânile următoare vor fi decisive. Chiar şi după pierderea Camerei Deputaţilor, Obama are încă suficientă putere pentru a constrânge Israelul. El poate intra în conflict cu acesta, îl poate izola şi îi poate impune o pace falsă. Obama nu are însă suficientă putere să transforme ceea ce este fals în ceva corect. El nu este în stare să desfiinţeze Mişcarea Hamas, să anuleze pretenţiile de retrocedare şi să facă Palestina doritoare de pace. Dacă insistă să grăbească sfârşitul, se va declanşa iadul. Dacă, dimpotrivă, va alege calea pragmatică, perspectivele lui de schimbare sunt bune. Doar o pace parţială, nu una definitivă, îi va aduce deţinătorului Premiului Nobel pacea pe care o doreşte. “Tradus şi publicat de Ambasada israeliană din Berlin”. Antje Naujoks

Luat din Revista Ştiri din Israel Nr. 12/2010 pag.12