(Despre cartea autobiografica scrisa de Pop Claudiu Marian)
Glorificat fie Dumnezeu pentru aceasta initiativa a prietenului Marian deoarece cred, asa cum i-am spus de la inceput, ca aceasta carte va aduce multa roada pentru Imparatia lui Dumnezeu.
Trebuie sa marturisesc dintr-un inceput, ca inca de la prima citire am fost impresionat pana la lacrimi de suferinta vazuta prin ochii de copil si de scoala inalta a incercarii prin care o intreaga familie a fost trecuta, prin voia suverana a lui Dumnezeu.
Marian a avut parte de cand il stiu de o porecla frumoasa: “Frumosul”si intr-adevar a fost un copil tare dragalas si a ajuns un tanar prezentabil, insasi cartea evidentiaza o frumusete ascunsa, nepieritoare si mult mai de pret: frumusetea unui caracter regenerat prin Hristos.
Cartea lui Marian este emotionanta, dar si placuta, deoarece in ea autorul ne socheaza in modul cel mai placut cu sinceritatea sa debordanta. Este memorabila observatia in care mama autorului a aflat de o nazbatie din copilarie, doar dupa prima lectura a cartii.
Da, este emotionanta, placuta, dar in aceeasi masura si utila, atat in plan medical, cat si spiritual. Marian reuseste destul de bine sa exprime framantarile majore ale sufletului in cautarea lui Dumnezeu si puncteaza inspirat, biblic, elementele cheie ale intorcerii pacatosului la Dumnezeu prin Isus Hristos Domnul. Din punct de vedere medical, chiar daca nu sunt foarte avizat, pot spune ca personal am reusit sa inteleg mai bine ce inseamna infectia HIV, trairile bolnavului si adevaratele lui nevoi.
Odata cu ideea scrierii acestei carti, dar mai ales dupa citirea ei, Dumnezeu mi-a adus aminte de poezia “Suferinta”, aparuta anul trecut in primul meu volum de poezii ”Crampeie de har”, care parca rezuma tot ceea ce veti citi in aceasta carte necesara si folositoare, mai ales sufletului.
SUFERINŢA
Suferinţa-i calea spre desăvârşire,
Este şcoala cea mai ‘naltă pe pământ
E dovada cea mai mare de iubire,
Este scopul întrupării Celui Sfânt.
Suferinţa este calea cea mai scurtă
De-a urca în sferele cereşti,
E metoda de a face roadă multă,
Ea te face pe duşmani să îi iubeşti.
Suferinţa este cea mai ocolită
De cei mulţi preaindaratnici şi fireşti,
Dar, pentru creştini, calea cinstită
Prin care Stăpânul proslăveşti.
Pastor Nelu Rosu