Tânăra, care acum nu mai face parte din secta în sânul căreia a crescut, povesteşte: „Tatăl meu care avea o poziţie de vază în sectă a început să mă antreneze de timpuriu ca să fiu aşa cum vrea cercul nostru. Mă învăţa să nu plâng, să nu ţip, să nu reacţionez la durere şi mai ales să nu povestesc nimănui, nimic. Aceasta era vrerea Satanei şi toţi trebuia s-o respectăm.”

În numele lui Satan, Laura şi-a înghiţit lacrimile de durere, a încasat bătăi fără crâcnească sau a tăcut după ce a fost violată. Pentru lumea „din afară” era o scolăriţă oarecare. În sectă era slujitoare oficiind la reuniuni şi ritualuri:

„Mi se cerea supunere oarbă în faţa bărbaţilor. Dacă trebuia să mă prostituez, o făceam pentru că era dorinţa lui Satan şi pentru că Întunecatul avea nevoie de bani. Secta alegea clienţii. Nu am primit niciodată bani (pentru serviciile mele de prostituată). Banii se duceau direct la sectă”, mai spune fata.

Laura a crescut într-un cerc de adepţi ai unei forme de satanism deosebit de brutale, susţine Adelhid Herrmann-Pfandt, cercetător în domeniul religiei:

„Prin comparaţie cu aceştia, grupurile de satanişti tineri sunt inofensive. Dar cei care practică asemenea ritualuri oculte nu pot fi recunoscuţi în societate. Sunt oameni care trăiesc printre noi, dar nu afişează niciodată simbolurile sectei lor. Nu vor să fie recunoscuţi nici în timpul vieţii, nici după moarte.”

De aceeaşi părere este şi Brigitte Hahn, din partea Episcopiei oraşului Münster. Până acum numărul femeilor victimizate care au cerut ajutorul Bisericii este de treizeci. Aproape toate au povestit despre ritualuri sângeroase cu fetuşi sacrificaţi în pântecul mamei sau chiar cu crime:

„Spuneau că au fost fecundate după un anumit ritual, în cadrul unei ceremonii. Tot în cadrul unei ceremonii, şi tot după un anumit ritual, aduceau copiii pe lume. După naştere, bebeluşii erau sacrificaţi ritual. Femeile gravide ascundeau sarcina, nimeni nu ştia care e soarta acestor copii", spune Brigitte Hahn.

Bildunterschrift: Großansicht des Bildes mit der Bildunterschrift:  Aproape nimeni n-a dat crezare acestor poveşti de groază până în anul 2008 când a fost realizat un sondaj de opinie în rândul medicilor şi psihoterapeuţilor din landul Renania de Nord-Westfalia. Din cele două mii de persoane chestionate, 120 au recunoscut că au tratat paciente care au participat la ritualuri sataniste.

Mai toate victimele sunt traumatizate sau bolnave psihic, fapt care le pune la îndoială credibilitatea. În multe cazuri, cei care pleacă din sectă se întorc fiindcă nu rezistă la ameninţări şi presiuni, susţine Alfons Strodt, de la Episcopia oraşului Osnabrück. Uneori, el însuşi se teme:

„Încă de la început m-au ameninţat, ne-au deranjat în timpul slujbelor şi, de câteva ori, chiar s-a întâmplat să provoace incendii sau să pună explozibil la biserici. Şi pe mine m-au urmărit. Iar faptul că-i simţeam mereu în preajmă îmi isca frică”, povesteşte Strodt.

Laura a părăsit secta în momentul în care sataniştii i-au cerut să facă un copil. În prezent, tânăra trăieşte - sub pază permanentă - într-un centru pentru femei abuzate din landul Saxonia Inferioară. Nu a depus reclamaţie împotriva sectei ca să nu le facă rău părinţilor ei, dar şi-a aşternut mărturia pe o coală de hârtie şi a înmânat-o unui avocat:

„În cazul în care mor, chiar dacă pare accident sau suicid, hârtia va fi trimisă la Procuratură. Este un fel de asigurare de viaţă ca să le tai curajul de a-mi face rău. Sau, cel puţin, acum nu mă mai pot ucide."

Autori: Heike Zafar, Claudia Ştefan
Redactor: Petre M. Iancu