Aştept o biserică în care fraţii să nu mai stea unul aici, şi altul... hăt-colo, învăluiţi în dragoste de arici. Fiindcă aricii, şi când se iubesc tot se înţeapă.
Aştept o biserică în care credincioşii să nu se mai ghideze după cum le dictează spiritul epocii, căci moravurile se domesticesc, însă desprind declinul spiritului ecleziastic.
Aştept o biserică în care Comitetele să nu mai fie „asociaţii familiale”, fiindcă Dumnezeu în cer strigă la catalog doar fiii, nu şi nepoţi.
Aştept o biserică fără Hopa-Mitică. Altfel, unii vor trage sforile, ceilalţi vor dansa.
Aştept o biserică în care copilul săracului să nu mai vină cu teneşii rupţi şi tricoul ciuruit la liturghii, în timp ce garderobele surorilor „cu mână” se schimbă în fiecare sabat.
Aştept o biserică în care la sfârşitul predicii fraţii să n-o mai taie ghiulea la maşini. Pentru că parcarea nu-i costă nimic. Dar nici zâmbetele ce-ar putea să le ofere.
Aştept o biserică în care după program fraţii să se-mbrăţişeze, să-şi strângă mâinile să se sărute, să se mărturisească. Căci confesionalul de azi a ajuns treptat ca ghilotina de descărcare a conştiinţei în faţa unui funcţionar ce nu înţelege dramele ce-i ajung la urechi.
Aştept o biserică în care fraţii să nu se mai certe dacă Masa Domnului se ia cu pâine dospită sau nedospită. Pentru că nu compoziţia pâinii o are în vedere Dumnezeu la Cină, ci curăţia cugetelor ce vin să se-mpărtăşească cu El.
Aştept o biserică în care fraţii din dispora să-şi neglijeze mai puţin adunările natale. Pentru că atunci când se vor întoarce să nu mai fie întâmpinaţi cu preşuri, sobe care scot fum, scaune care scârţâie şi becuri chioare, iar dânşilor să nu le mai placă.
Aştept o biserică în care pocăiţii să nu mai migreze deoarece tradiţiile impuse de cei ce conduc slujbele au uscat atmosfera sfântă,
Aştept o biserică în care fraţii să nu se mai ostenească în lucrări telurice, ci la rugi fierbinţi. Fiindcă pe diavol nu-l sperie transpiraţia noastră, ci rugăciunea.
Aştept o biserică în care să nu mai fiu „ars” ori pălmuit de fraţi. Pentru că oricât de groşi aş avea obrajii, asprimea loviturii îmi zdruncină rărunchii. Şi (poate), credinţa.
Știre preluată de pe nicolaegeanta.blogspot.com
Minunat! Felicitati ! Si eu astept de mult....
Am sa adaug un fragment dintr-o poezie de-a mea, care exprima cam
aceleasi stari in versuri,
"... Sa ne iubim, porunca ne-Ai dat
Iar noi ne privim circumspect si ciudat.
Ar trebui sa ardem pentru Tine,
Dar noi tinem de programe ce au ajuns o rutina.
Nu poti sa ridici o mana spre cer
Ca esti privit ciudat si te simti stingher,
Avem judecati si principii, o etica seaca si rece,
Dar nu avem bucuria trairii depline
Ce in veac nu mai trece.
Te chemam sa vii Doamne!
Sa ne golesti de noi si sa ne umpli de Tine!
Sa avem bucuria trairii depline.
Ne iarta pieptul prea umflat uneori
Cand ne inchipuim ca gandesti ca si noi,
Cand Tu Doamne esti sfant si curat,
Iar cel ce venit-a la Tine n-a fost alungat.
Ridica Doamne boala si neputinta,
Primeste lacrima de pocainta,
Fa sa cada barierele
Ce Satan le-a ridicat intre noi.
Sa fim cu totii una,
Cum Tu cu Tatal esti pentru totdeauna! "
biserica de azi nu mai este cea nou testamentala ci parlamentala,guvernamentala si asa mai departe asteptam adevarata trezire
nu numa sa asteptam ci si sa facem..........app. credinta nu poate fi afectata , numa-i de mine insumi.....Domnul sa fie cu Noi:)...........ms
Trebuie sa ne rugam fierbinte incepand cu noi insine, nu sa asteptam, ci sa facem ce ne sta in putinta, sa ne rugam ca focul sa arda de la amvon pana la cel mai departat colt al pamantului. Fiecare are partea lui de facut, daca vrem ca Biserica sa clocoteasca, sa ne dea Domnul lumina, ca ravna pentru El sa erupa ca un vulcan din noi toti. Domnul sa ne intelepteasca!
As dori nespus de mult sa ascultati (Paul Washer - Zece acuzaţii împotriva bisericii moderne, part 1),sint 12 filmulete,dar va rog sa ascultati cu atetie mare pina la sfirsit .
Acest video il veti gasi pe YOU TUBE,asa sa ne ajute ISUS , pe noi toti sa devenim,crestini adevarati .
„Pe vremea noastră nu era așa.” vor spune unii, iar ceilalți „Aștept biserica perfectă.” Dragostea acoperă o sumedenie de păcate - atunci când este trăită efectiv - și rabdă până la sacrificiu.
Cei din tribune strigă deoarece ei cred că știu cum să joace mai bine. Realitatea e că „spectatorii” oricât de fini observatori ar fi, sunt cei ce lâncezesc, ascunzând talanții și strigând la ceilalți să-și scoată paiele din ochi. O autoanaliză în lumina Duhului ar face din ei exploatatori forestieri, deoarece ar scoate suficienți bușteni din proprii ochi cât să își deschidă depozite de material lemnos.
Mai rămân cei care tac și trăiesc, în cămăruță, luptând pentru a arăta dragostea lui Dumnezeu prin propriile vieți.
Acuzatorul cel veșnic se ocupă suficient de bine și cu bune rezultate de frații lui Isus, încercând să arunce cu noroi pe hainele albe. Haideți să-l lăsăm pe Satan să-și facă singur treaba, iar noi să o facem pe cea a lui Isus. Asta doar dacă nu te crezi vreun Hristos, care strigă la fariseii religioși din vremea noastră: Pocăițivă!, înainte să meargă să moară pe cruce pentru a câștiga sufletele lor.