Zilele trecute, un tânăr cu creastă gelată, cu pectorali umflaţi şi un lănţic gros de-un deget la gât m-a acuzat, mirat că sunt credincios. Cu aere de popă, de superioritate în problema divinităţii, sigur pe el ca Saul din Tars când alerga creştinii, şi cu nasul pe sus ca aprodul Caiafa, flăcăul cu ochii albaştrii mi-a argumentat cu lejeritatea primarului de ţară în campanie: "Vă pot demonstra că Dumnezeu nu există!". "Cum?" am întrebat zâmbind. "Vă aduc cărţi, vă aduc DVD-uri, vă aduc ce doriţi… Şi, vă demonstrez că nu există!". "Ai toate dovezile? Dacă ţi-a scăpat ceva?". "Nu mi-a scăpat nimic. Nu există pur şi simplu Dumnezeu. De mii de ani, nimeni nu poate demonstra!"
În faţa a 20 perechi de ochi curioşi, şi într-o isihie de sahară, l-am întrebat aproape în şoaptă: "Câţi ani ai?". "19". “Mulţi să-ţi mai dea Domnul! Eşti tânăr, eşti puternic, eşti frumos... Să presupunem că te afli la spital. Eu sunt medicul. Te-am consultat şi îţi comunic diagnosticul: Iubitule ai cancer la ficat. E atât de avansat, încât la ora asta nici un medicament din lume nu te mai poate vindeca. Nici doctorii nu te pot ajuta cu nimic. Îmi pare rău, dar trebuie să-ţi spun: nu mai ai de trăit decât 4 săptămâni. Dacă ar fi aşa, ai vrea ca Dumnezeu să existe?"... Băiatul a tăcut o clipă. Apoi, ruşinat a răspuns: "Da, aş vrea ca Dumnezeu să existe".
Am mai discutat apoi cu tinerii 30 de minute. Le-am spus că nu există boli. Boala e absenţa sănătăţii. Le-am spus că nu există moarte. Moartea e absenţa vieţii. Le-am spus că nu există întuneric. Întunericul, cum afirma Einstein, e lipsa luminii. Le-am spus că nu există frig. Frigul e lipsa căldurii. Le-am spus că nu există ură. Ura e lipsa iubirii. Le-am spus că nu există rău. Răul e absenţa binelui. Răul e absenţa Lui Dumnezeu. În acest timp, băiatul a stat cu capul în jos. L-am iubit atât de mult! Pentru că în ochi, i-au apărut lacrimi...
Plecând acasă, pe stradă m-am gândit că uneori, prin biserici creştinii se comportă diferit de acest flăcău. Diferenţa nu este faptul că ei cred în Dumnezeu şi nu pun întrebări sucite. Diferenţa este că în multe acţiuni de-ale lor, ar vrea ca Dumnezeu să nu existe! Când fac afaceri şi mai trec doi de zero în plus, când spun în şoaptă la telefon o bârfă din adunare, când şi-au julit deştu’ cu ciocanul şi trag... un chiot, când trece farfuria la colectă, când vine un sărac nepoftit şi cere pomană, când stau în faţa televizotului la filme cu copiii, când tânărul ţine o fată de mână, când aleargă pe Google după nu ştiu ce...
Flăcăul de mai sus, mi-a mai transmis o lecţie creştină: ca să-L vezi pe Dumnezeu că există, trebuie să verşi lacrimi!
Știre preluată de pe www.ciresarii.ro
Ai vrea ca Dumnezeu să existe? NU, deoarece nu există. Deci, nu pot să îmi doresc ceva ce nu există sau nu pot să îmi doresc ceva ce nu am văzut niciodată. Nici nu i-ai răspuns la întrebare. L-ai dus cu zăhărelul. În loc să îi spui adevărul, te-ai legat de sensibilitatea lui. Asta-i logica? Să plângi? Adică, să lucrezi la sentimente nu la logică? Numai un copil mic poate să plângă. Sigur, i-ai spus tu ceva despre suzetă sau pempers ori că se taie 24% din laptele praf. Am observat că biblia este pentru spitale, pentru persoane cu dizabilităţi, pentru săraci şi pentru terorişti.
Totuşi, am comentat la acest articol, deoarece mi-a plăcut la tine, că ai spus un adevăr, că existenţa unui Dumnezeu este numai pentru cei care sunt pe patul de moarte, aceasta fiind ultima speranţă. Află, că eu niciodată nu voi spera în existenţa unui Dumnezeu, deoarece nu l-am văzut, dar când o să îl văd îi voi spune: "Dacă, te-aş fi văzut, mai demult, credeam în tine şi îmi dedicam viaţa voinţei tale. Dar, ai apărut şi tu la Sfârşitul Lumii. Uite! Acum, cred în tine şi fac ceea ce îmi spui. Ceea ce îmi vei spune aia voi face. Îmi pare rău că nu am crezut în tine, aş da timpul înapoi, dar nici tu nu ai vrut să mi-te arâţi.".
De obicei nu răspund anonimilor. Celor ce-şi ascund identitatea atunci când vor să-şi etaleze o părere. Mai ales în publicul larg... Nu sunteţi singurul care contestă existenţa Lui Dumnezeu. Şi nici ultimul. Dacă aţi fi citit Biblia, aţi fi găsit şi versetul spus de Domnul Isus : "Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor" (Matei 9:12). Vă felicit că sunteţi un om bun, care nu aveţi nevoie de intervenţia Lui Dumnezeu... Aşa că, de îndată ce citiţi acest răspuns, vă rog (insistent) să vindecaţi dvs bolnavii, să hrăniţi flămânzii, să fiţi balsam pentru răniţi, să îmbărbătaţi pe cei căzuţi, să fiţi tatăl orfanilor şi sprijinul văduvelor. Să aduceţi speranţă celor fără speranţe şi curaj celor ce l-au pierdut. Măcar în localitatea dvs. Eu unul, recunosc, nu pot să fac asta, de aceea de câte ori văd o astfel de situaţie apelez cu-ncredere la Dumnezeu. Căci, dacă nu L-aş ruga să intervină, ar trebui ca eu să Îl substitui. Cu succes. E-adevărat, în ziua aceea, nu se mai poate da timpul înapoi! Dar regretele nu vor putea fi scuze. Mai mult, cine se scuză se acuză! Un ultim aspect, de logică, vă mai scriu, dar dacă Dumnezeu există, ghici cine e pierdut?
un singur lucru am de adaugat....(pentru persoana care a scris asa convins ca Dumnezeu nu exista) ceri o logica? sa iti demonstreze cineva logic ca Dumnezeu exista? nu o sa gasesti asa ceva.... si sa fim realisti, cine ar avea nevoie de un Dumnezeu pe care l-ar intelege in totalitate? Dumnezeu inseamna mai mult decat poate intelege mintea omeneasca, tocmai de-aia este Dumnezeu!
daca l-am intelege pe Dumnezeu in totalitate, ar insemna ca nu e mai bun decat un om oarecare...si nu as avea nevoie de un asemenea Dumnezeu.
dar sunt ataaaat de multe modalitati prin care te poti convinge ca exista Dumnezeu.....chestia este ca acest Dumnezeu nu o sa vina sa te ia de urechi si sa iti spuna "vezi ca exist?"
El nu are nimic de pierdut daca tu ii recunosti suprematia sau nu....singurul care are de pierdut esti.....tu..... si altii ca tine...GBU
.....sinceritatea ta Adolf , dar cred ca modul in care ai scris si probabil modul in care tu gandesti , nu dovedeste ca esti asa de necredincios...precum pare la prima vedere. Poti fi mai aproape de Dumnezeu decat unul care a crezut ...ca crede in Dumnezeu . Exista multe personaje ca tine in Biblie ....care din prigonitori au devenit ...slujitori , vad in tine altceva vis-a-vis de ceea ce ai scris . Nu se stie niciodata...ceea ce la oamenii e cu neputinta...
Ma adresez dlui care nu doreste ca Dumnezeu sa existe.
Va propun sa luati o biblie, sa va inchideti in camera, si sa cititi asa incat sa va auziti glasul ce va cade dumneavoastra bine... chiar si un psalm la intamplare.
Apoi va rog ca a doua zi sa raspundeti cu un comentariu cu privire la ce ati notat aici, si sa va mai ganditi inca o data.. va doriti ca Dumnezeu sa existe?
Un mic sfat din partea mea ar fi sa va puneti serios intrebarea inainte de a citi...este acea carte sau nu este Cuvantul Domnului ?
Dumnezeu sa va ajute !
Dar poti tu, azi, sa te vezi pe tine insuti in ziua ce-i urmeaza acesteia? poti sa te vezi pe tine (fizic) peste cativa ani, alaturi de o familei? poti sa vezi copii pe care iti doresti sa ii ai? nu putem vedea nimic din toate astea si totusi credem in toate! vezi tu mintile oamenilor? nu, si totusi crezi ca ele exista! vezi tu caldura? sau vantul? sau lumina? pe toate acestea nu le vedem, dar le simtim prezenta! tot asa, cine este atent simte prezenta Dumnezeului celui viu! prezenta, pe care baiatul acela a simtit-o si a onorat-o cu lacrimile sale! Dumnezeu sa ne ajute pe toti la aceasta!
In ziua de azi Stiinta este separata de Divinitate, in sensul ca oamenii de stiinta sunt foarte sceptici cand aud de lucruri religioase. De aceea nu exista o orientare religios stiintifica in aceasta lume, de aceea noile descoperiri stiintifice dauneaza in mod indirect vietiuitoarelor acestui pamant, pentru ca, de exemplu, pe nimeni nu-l intereseaza ce se va intampla cu acest pamant peste 100 de ani cand va fi imposibil sa respiri o gura de aer nepoluat de gazele de esapament.
Stiinta a divortat de divinitate si acest lucru se vede; Am deschis o discutie in limba engleza in acest sens la care va invit sa participati pe site-ul Please Invent - science and religion
Mai bine să negi existența lui Dumnezeu decât să te îmbeți cu apă goală (cu pretenția că e sfințită) și trăind căldicel printr-o adunare de așa ziși „sfinți”, care se ascund să-și plângă de milă.
Neagă-l din toată inima și cu toată răceala convingerii dictată de logică.
Și dacă iubește toți oamenii, așa cum pretinde, atunci te iubește și pe tine, și cu siguranță va veni la întâlnirea pe care i-ai lansat-o (nu cred că este un Tip orgolios). Așteaptă-L!