Marea problema a Indiei nu este saracia si mizeria fizica in care se zbat cei din castele inferioare, ci saracia si orbirea spirituala in care traiesc indienii zi de zi, inchisi in lanturile hinduismului. Vreau sa va descriu in mare problemele spirituale cu care se confrunta biserica si piedicile care le intalnesc misionarii in evanghelizarea hindusilor.

Cand vine vorba despre evanghelizare, sa nu intelegeti ca poti sa vii in India si sa faci evanghelizare pe strada. Nici sa nu credeti ca la o predica se vor pocai multi oameni, asa cum ne asteptam sa se intample in Romania. India nu are un background crestin, iar acesti oameni sunt pur si simplu paraleli cu crestinismul, n-au nici un punct comun.

Singura metode eficienta este evanghelizarea prin prietenie. Cea mai buna, si cea mai grea. Necesita mult timp. N-ai sa vezi convertiti peste noapte, nici biserica plina intr-un an de misiune. Nici nu vei avea 30 de persoane la cursul de cateheza. Evanghelizarea prin prietenie inseamna sa investesti timp si energie in relatii, in persoane, unul cate unul.

Desigur, poti sa faci compromis, si sa botezi cu zecile, cum fac unele biserici, ca sa trimita rapoartele in strainatate cat de eficienta e misiunea lor. Este marea ispita a bisericilor din zona. Daca ii dai unui hindus vreo cativa lei, vine si se boteaza, nu e o problema pentru el. Religia lui ii da voie. Ei il respecta pe Isus, si recunosc ca a fost un om bun si pot chiar sa i se inchine. Dar nu pot recunoaste ca Isus este singurul caruia trebuie sa i se inchine, si ca idolii lor n-au nici o valoare. Pentru ei, sa primeasca inca un zeu in plus, pe langa miile pe care le au, nu e ceva greu. Daca oricum se inchina lui Shiva, vacii si sobolanilor, ce e mare lucru sa aduca o ofranda si lui Isus? Dar daca le spui ca zeii lor sunt nimic, si Isus este totul, atunci trebuie sa fi gata sa mori, pentru ca daca spui asta pe strada, multimea te va linsa.

Dani imi povestea cum, cu catva timp in urma a venit la el un om si i-a spus ca daca ii da o anumita suma de bani, vine cu vreo 50 hindusi sa ii boteze. Mai bine spus sa le faca o baie, ca singura diferente este ca dintr-un hindus uscat il face hindus umed. Lor le place, ca oricum e cald. Iar daca te mai si plateste cineva sa faci baie, atunci poti sa fii cu adevarat fericit. Si uite cum botezul devine un business, din care unii chiar castiga. Bineinteles ca Dani nu a acceptat. Nu e usor. De 3 ani sa ai numai 3 membri in biserica, iti cam pui semne de intrebare, si incepi sa te indoiesti de autenticitatea lucrarii. Cele mai multe biserici ar spune ca nu merita sa sustina financiar o astfel de lucrare, e prea ineficienta. Si chiar este, daca privesti dinafara, din Romania sau din America. Nu si daca vi in Patna.

Evanghelizarea prin prietenie. Dureri, lacrimi, deznadejde. Am simtit-o pe pielea mea. De cand am venit, am incercat sa investim mai mult in tineri. Erau vreo opt care veneau regulat la intalnirile de studiu biblic cu tinerii de Sambata seara. Unul dintre ei, Vicaz, a citit o brosura primita de la Dani unde un hindus si un musulman discuta cu un crestin care le raspunde la intrebarile pe care le au. A fost foarte impresionat de brosura, si a venit sa discute cu noi in legatura cu privire la intrebarile pe care le avea. Am ramas uimit, pentru ca, desi are doar 17 ani, in mintea lui se framanta cu probleme mari si intrebari mature. Asa ca am discutat de doua ori cu el, si i-am aratat importanta deciziei de a-l urma pe Isus, si ce implica toate acestea. Dupa ultima discutie, ne-a spus ca merge acasa, se gandeste si va lua o decizie. Iar dupa cateva zile, Sambata, a venit si aproape plangand ne-a spus ca nu poate renunta la religia parintilor lui, si a decis sa nu mai vina la intalnirile de tineret. Era foarte tulburat. Abia isi stapanea lacrimile, dar probabil ca nu a vrut sa planga in fata noastra, asa ca ne-a imbratisat si a plecat repede.

Aceasta e religia pentru ei. Mai mult decat niste ritualuri de la templu si mai mult decat o inchinare la idoli. Este o putere care ii tine orbiti. Este o mana care nu vrea sa ii piarda. Si sunt lanturi care nu vor sa se desfaca. Cel mai greu pentru acesti tineri e sa isi schimbe religia, si asta din cauza parintilor. Deoarece sunt saraci, multi parinti fac eforturi destul de mari pentru a-i creste, cu toate ca putine familii au mai multi de 3-4 copii. A parasi hinduismul, pentru hindusi e cea mai mare ocara. Iti tradezi familia, iti tradezi prietenii, si tara. Parintii sunt foarte suparati, cand un copil de-al lor trece la crestinism. Pentru ei este o ocara care vine peste familie. Si tinerii stiu ca, daca vin la Isus si se pocaiesc, parintii vor fi foarte dezamagiti. Ei spun ca Dumnezeu este bun si religia noastra e foarte buna, dar pentru ei, parintii sunt mai presus decat Dumnezeu. Ne-au spus asta foarte clar. Dipac este cel mai bun prieten al lui Vicaz. Nici el nu a putut renunta la parinti si sa il primeasca pe Isus. Macar ca ne intelegem foarte bine, si am discutat multe , dar e prea greu pentru el. Considera ca isi jigneste prea mult parintii daca face asta. I-a scris lui Dani o scrisoare in care a explicat pe larg ca il respecta pe Dumnezeu si crestinismul, dar pentru el, religia cea mai importanta este sa nu isi tradeze parintii. „Pentru mine, a spus el, mai intai sunt parintii, si apoi Dumnezeu”.

Indienii isi iubesc copiii, mai ales daca sunt baieti. Pe fete nu le prea ajuta, si nici nu investesc prea mult in ele. In India s-a interzis prin lege ca medicii sa spuna la controlul medical mamelor insarcinate, daca vor avea baiat sau fata, pentru ca cele mai multe mame, cand auzeau ca e fata, faceau avort. Ei nu investesc in fete, deoarece fetele vor fi maritate si trebuie sa plateasca un fel de zestre pentru ele, destul de mare. Insa pe baieti ii ajuta si ii trimit la scoli bune, crezand ca ei vor fi sa ii ingrijeasca la batranete. Cele mai multe scoli sunt de baieti. De aceea, indienii arata o dragoste mai mare pentru baieti, iar acestora le e foarte greu sa isi jigneasca parintii, trecand la crestinism. Dani l-a intrebat pe Vicaz, el ce crede, este normal sa iti iubesti mai mult parintii decat Dumnezeu? Si cu multa sinceritate, Vicaz a recunoscut ca nu e bine, dar nu are puterea sa renunte. Sambata vom avea din nou studiu cu tinerii. Rugati-va ca Vicaz, Dipac, Omesh si ceilalti sa vina din nou la intalnire.
Ultima Sambata, un altul , Omesh, a venit sa ne intrebe ca daca se pocaieste si il dau parintii afara din casa, ceea ce se intampla uneori, ce va fi cu el. Ei sunt constienti de ceea ce ii asteapta. Pentru cei mai multi, e prea greu sa faca pasul, si sa ia decizia finala.


Dipac, Vicaz, eu si Omesh in vizita la gradina zoologica - evanghelizare prin prietenie

Uneori e greu. Te simti descurajat. Simti ca tot ce faci nu are nici o valoare. Investesti timp, investesti energie, dai tot ce poti si faci tot ce poti, iar la urma parca ai facut degeaba. Te uiti la rezultate si acestea sunt prea putine, sau deloc. Insa noi nu ne uitam la ce se vede. Ci la ceea ce nu se vede. Desi e greu, ne rugam si credem ca Dumnezeu va schimba inimile acestor tineri. Pentru El nu e prea greu. Noi falimentam, pierdem batalii, suntem descurajati. El inca nu a pierdut nici o batalie. Asa ca, trebuie sa te ridici si sa mergi inainte.

Nu vreau sa fiu prea lung. Voi continua in capitolul urmator. Insa, vreau sa te intreb, ce vei face tu? Te vei ruga pentru acesti tineri? Te vei ruga pentru milioanele de hindusi si musulmani din India? Esti tu gata sa stai impotriva leului care racneste si ii tine pe oameni inchisi in lanturile fricii? Saptamana trecuta au murit cativa si multi altii au fost raniti, deoarece s-au strans la unul din templele lor, vreo 20.000, si s-au inghesuit, iar platforma pe care erau a cedat, din cauza greutatii, si s-a prabusit peste cei de jos. Si macar ca mor pe capete, continua sa mearga la templu. Desi au putini bani, totusi cumpara flori si fructe, ca sa aduca ofrande la niste zei din piatra. Nu ii condamn. Nimeni nu i-a invatat o alta cale. Iar daca aud despre Isus, le e prea frica sa se intoarca. Sunt inlantuiti de aceste spirite care stau in spatele idolilor. Si cel mai mult, Satana ii tine inchisi sub puterea fricii de spirite. Vrajitorie, idolatrie, meditatie transcedrentala, yoga... Le este frica sa renunte, ca nu cumva zeii si idolii sa se razbune pe ei, si sa ii distruga.Un vecin de langa noi spunea ca el aduce ofrande la mai multi zei deodata, ca daca se intampla sa fie suparat unul, ceilalti sa fie mai puternici si sa il biruiasca pe astalalt, suparatu’, ca sa nu ii faca cumva vreun rau. Orbire spirituala. Satan ii tine inchisi, ii exploateaza la maxim, si apoi isi bate joc de ei in ultimul hal.

Dumnezeu are nevoie de tine sa fii un mijlocitor. Poate nu poti sa faci prea multe, sa dai bani, sau sa mergi personal, dar rugaciunea, fiecare poate. Numai sa vrea. India are nevoie de rugaciune. Patna are nevoie de mijlocitori. Domniile si stapanirile spirituale de aici nu vor ceda decat prin rugaciune. Fii un luptator acolo unde esti. Roaga-te pentru acesti tineri. Roaga-te ca lanturile fricii sa cada, domniile sa fie zdrobite si stapanirile surpate. Fii un partener al misiunii din Patna. Mult har si pace.
Ben.
~ va urma ~