9 August, Duminica, Kalimpong

Suntem in Kalimpong de aseara, prin ajutorul Domnului. Dimineata am mers la bierica fratelui pastor, cel care a condus conferinta. El tine doua servicii, unul de la 9 la 11:30, in engleza, pentru cei care inteleg engleza, iar al doilea serviciu de la 11:30-14:00, in nepali, pentru cei care inteleg si vorbesc nepaleza. Mentionez ca orasul Kalimpong este situat sus in munti, la Sud de Nepal, si in oras locuiesc foarte multi nepalezi, si alte grupuri de oameni.

M-a impresionat modul de inchinare al nepalezilor, plin de viata, si m-am uitat la cei mai batrani din biserica, si cantau din toata inima in stilul lor nepalez. Ei canta foarte tare. M-am gandit ca noi cantam in soapta pe langa ei, si cum il lauda pe Dumnezeu. Si asa si a fost. Cand am cantat numai noi, abia ne-am auzit fata de ei. Ce sa faci...culturi diferite, spun unii...ma tem ca tine de inima, mai mult decat de cultura.
In fine, seara ne-am dus la fratele pastor acasa. Dupa un drum destul de lung prin oras, tot urcand si coborand, am ajuns. O casa mare. Ma tot uitam la ea si nu intelegeam cum a reusit sa construiasca asa ceva acolo in varf de munte. Are 2 etaje. La parter este scoala pentru orfani, la primul etaj sunt camerele familiei lui, iar la al doilea etaj este o singura camera mare, unde dorm 50 de fetite orfane. Este orfelinatul lui.

Fiind crescut intr-o familie crestina, era frustrat de faptul ca erau prea saraci sa isi permita si ei o masina. Astfel ca mergea kilometri pe jos la scoala, si inapoi, iar acasa ingrijea de animale. Dumnezeu insa a lucrat la inima lui, iar cand a crescut si-a predat viata pe deplin Domnului.
A inceput o lucrare cu biserica. Mai apoi s-a casatorit. Ne povestea ca atunci cand a vrut sa faca nunta, avea 10 rupii in buzunar(cam 0.75 lei). Insa Dumnezeu l-a sprijinit, si cu ajutorul parintilor si a bisericii a facut nunta, a mers in luna de miere, iar cand a venit acasa inca mai avea cele 10 rupii in buzunar:) Atunci a inteles ca Dumnezeu este cel care ii poate purta de grija. Statea in chirie deasupra camerei unde se strangeau fratii la biserica, si banii erau mai putini decat sa acopere neceasarul familiei.

Intr-o zi, stand sub un pom in curtea bunicilor, a primit de la Dumnezeu viziunea de a deschide un orfelinat. Dar nu avea nici cladirea, nici pamant unde sa construiasca. Insa a vorbit cu parintii si buncii lui care i-au donat o parte din pamantul din curtea casei lor. A imprumutat de la banca o suma mare de bani, prin fratele sau care lucra la guvern. Si astfel a inceput constructia.
Astazi casa este aproape gata. Inca plateste rata la banca lunar 9000Rupii, aprox 140E. Si hraneste zinic 50 orfani. Nu are sprijin financiar, decat prin credinta.

Cand am urcat la fetite, ne asteptau, si ne-au cantat cateva cantece de-ale lor. Eu nu am mai vazut niciodata asa copii cuminti. Asa de frumos stateau la locurile lor, si ascultau fara sa faca galagie. Le iubesti imediat ce le vezi. Dorm in paturi etajate, cate 2 sau chiar 3 intr-un pat. L-am intrebat pe fratele pastor daca nu sunt nemultumite ca trebuie sa doarma 3 intr-un pat de unu, si mi-a spus ca din contra, se inteleg foarte bine.
Unele dintre ele mai au cate un parinte, dar care nu are posibilitatea sa le creasca deoarece sunt prea saraci, sau parintii au mai multi copii, si pe unii ii da la orfelinat. Iar cand mai merg pe acasa, spunea pastorul, ele refuza sa se mai inchine la idoli, deoarece la scoala invata despre Isus si despre fatpul ca idolii nu au nici o putere.

Va atasez cateva poze cu ele. Imi pare rau ca nu dispun deocamdata decat de un numar limitat de poze, dar sper ca in viitor sa va pot da mai multe poze. Costul pe luna se ridica la 40E de persoana, aici intrand cheltuielile de mancare, imbracaminte, si scoala.

Daca cineva are pe inima si vrea sa doneze, atasez un cont unde se pot depune banii: Banca Transilvania, Onigas Alina, nr cont: RO 09 BTRL 0060 1201 2450 83xx
Joi, 13 August, Kalimpong-Patna
Timpul meu de lucru impreuna cu echipa din Romania s-a incheiat, astfel ca dimineta la 7 am plecat din Kalimpong, cu autobusul 3 ore pana in Siliguri, de unde am luat trenul spre Patna. Echipa va mai sta in India pana pe data de 18, cand se vor intoarce in Romania. Prin Harul Domnului ma indrept sprea ce-a de-a doua parte a lucrarii din India, spre Patna, Capitala Statului Bihar, unde voi sta pentru inca o luna si 15 zile la familia Peter, Dani si Ioana.

Pentru prima data ma aflu in mijlocul zgomotului Indiei, singur, doar cu Dumnezeu. Dupa ce am ajuns in Siliguri, am luat trenul la 13:40, care trebuia sa ma duca in Patna, o calatorie de 15 ore. Calatoria a fost obisnuita, Domnul m-a pazit si prin Harul Lui am ajuns cu bine dimineata la ora 5, iar in gara m-am intalnit cu Dani, fostul meu invatator de scoala Duminicala.

Am sa inchei aici jurnalul, pe care am incercat sa il scriu cat se poate de regulat, insa din cauza ca voi avea mult mai mult de lucru, si mai putin timp liber, pentru urmatoarea luna si jumatate, cat voi mai sta in India cu ajutorul Domnului, voi scrie dor cand e ceva mai important.

Tin sa va anunt ca rugaciunile voastre au fost ascultate, iar echipa a ajuns cu bine in Romania. Din echipa au facut parte: Edi Constantinescu, care a fost si liderul, Eremia Cismaru, Mirel Mitalac, Beniamin Popa, Barbu Gelu, Eliza Both(viitoare Vesa), Larisa Scacon, Sava Corina, Coralia Jula, si eu, care am ramas in India.

Multumim tuturor celor care v-ati rugat si ati simtit cu aceasta lucrare. Scopul jurnalului nu a fost sa va impresioneze. Daca doar atat am reusit sa fac, atunci mi-am pierdut vremea si banii la internet. Ci vreau ca prin putinele mele cuvinte, Domnul sa ridice alti tineri care sa simta chemarea a milioanelor de oameni hindusi, care nu il cunosc pe Dumnezeu,si care au nevoie de Salvare.
Salutari Sfinte din India.
Fiti binecuvantati.
Ben.

Ps: Pentru a citi jurnalul si pe zilele anterioare, click aici