Deşi “priorităţile oamenilor erau altele”, spunea Itzhak Stern, lista acestora s-a redus în final la una: supravieţuirea. Chiar dacă evreii anului 1939 dispuneau de resurse financiare, spirit de întreprinzători şi inteligenţă, acestea nu-i vor ajuta să scape de ororile naziste. În secolul XX genocidul şi uciderea în masă păreau a fi dezideratul lumii întregi. La cele două războaie mondiale, s-a adăugat atacul cu bombe de la Hiroşima şi Nagasaki, omorurile din timpul “revoluţiei culturale” din China, “purificarea etnică” a albanezilor de către sârbii din Kosovo, dar şirul crimelor nu s-a oprit aici.


Teologul evreu, Richard Rubenstein, spune într-una din cărţile sale “mai poate exista teologie: după Auschwitz?”. Şi pe bună dreptate, ce fel de Dumnezeu ar fi fost de acord cu toate aceste crime? Veţi spune că a fost alegerea oamenilor până la urmă. Dar de ce au fost lăsaţi să alegă atâta vreme cât se ştia că vor greşi? Hitler dacă ar fi fost acceptat la Facultatea de Arte Frumoase din Viena, n-am mai fi vorbit poate de Auschwitz. Dar dacă n-ar fi fost el, s-ar fi găsit un altul. Dar de ce? Am putea fi întru totul de acord cu politica lui Nietzsche conform căruia “Dumnezeu a murit”, numai că remarca sa a fost plasată înainte de a trece omenirea prin sângerosul secol XX.


Şi totuşi, “ceva” lipseşte, afirma Schindler. Însă în cel priveşte a găsit acel “ceva” până la finele războiului. A salvat 1100 de oameni de la moarte şi totuşi, a făcut o remarcă cutremurătoare: dacă ar fi cheltuit mai puţin, dacă ar fi strâns mai mulţi bani, dacă şi-ar fi dat maşina, şi însigna de aur ar mai fi câştigat câteva suflete. Încă o persoană în locul unui obiect. Remuşcarea, din păcate, nu-i mai aduce înapoi pe cei morţi. Dar în ciuda vieţii sale imorale, a dat dovadă de mai multă credinţă decât majoritatea creştinilor de azi. Declarat ca “OM DREPT” în anul 1958, pentru cei 1100 de evrei salvaţi, şi-a trăit viaţa de după război într-un eşec pe plan familial şi economic.


“Cine salvează o viaţă, salvează omenirea întreagă”, spune Tora. Alături de Stern, Schindler a rămas în istorie. Dragostea molipsitoare a lui Stern pentru confraţii săi, l-a molipsit pe Schindler, deşi iniţial singura prioritate a sa a fost propria bunăstare. Istorisirea biblică a exodului evreilor din Egipt conduşi de Moise, parcă se repetă la o scară mai mică, şi prin puterea unui singur om. Dumnezeu fiind scos iarăşi din ecuaţie, deşi întreaga luptă pentru aceste suflete este presărată de miracole, ce nu puteau exista fără o putere ce transcede dincolo de percepţia noastră.


Oricât de mult am condamna imoralitatea lumii, datorită etichetei de creştini pe care ne-o asumăm, suntem la fel de imorali câtă vreme vieţile celor din jurul nostru nu valorează nimic pentru noi.