Un nou început a și început. Planuri, strategii, dorinţe, noi ţinte, alte aşteptări. Orice om care își dorește progresul în viaţă ar gândi aşa, dar un alt an înseamnă, pentru cei mai mulţi, un nou început. E ciudat cum majoritatea se gândesc la un alt început cu fiecare an nou şi nu după fiecare eşec, de parcă înaintarea timpului ar aduce implicit progres. Sau poate că da. Sau poate mai e nevoie de încă vreo câteva eşecuri pentru a dobândi perseverenţa necesară luptei. Încă câţiva paşi și vei reuşi să mergi drept, nu cu genunchii aplecaţi şi capul în pământ.


„Istoria ne învaţă că oamenii nu învaţă din istorie”, spunea filozoful german Friedrich Hegel. Fără a fi prea dramatic sau exagerat de pesimist, asta se va întâmpla şi anul acesta cu cei mai mulţi. Avântul omului înspre progres fără a învăţa din propriul regres. Multe planuri, aşteptări, iar la final prea puţine realizări. Şi asta se întâmplă din mai multe motive: nu poţi renunţa la un obicei, nu se schimbă o mentalitate sau cine mai știe ce alte motive se inventează pe loc.


Cred că viaţa nu e aşa robustă precum am vrea noi sa fie. Flexibilă, schimbătoare, oportunistă, provocatoare şi altruistă, viaţa e astfel concepută pentru a determina fiinţa umană să lupte, să persevereze şi să-şi atingă capacităţile cu care omul a fost creat. De aceea există eşecuri. Ele sunt parte din viaţa omului pentru a învăţa perseverenţa în luptă, pentru a învăţa să trăiască, a recunoaşte modul în care a fost creată şi mai mult decât orice, a-L recunoaşte pe Creator.


Datorită planurilor şi aşteptărilor fiecăruia, perioada de început a unui nou an e de obicei euforică. O dată cu trecerea zilelor, a lunilor din an, omul devine frustrat Multe din aşteptări nu s-au realizat. Din nou dezamăgit, se târăşte înspre sfârşitul anului cu speranţa că celalalt va fi mai bine. Şi astfel avem bătrâni „plini de speranţă”. Viaţa în schimb ne confruntă cu adevărul. Cei care reuşesc nu sunt cei care îşi propun doar să fie altfel. Toţi îşi doresc, dar cei mai mulţi eşuează. De ce? Poate pentru că nu toţi sunt gata să accepte existenţa eşecului ca o realitate în viaţa umană. Prea puţini sunt gata să accepte că regresul nu e înspre dezastru ci înspre progres. Înţelepciunea cred că ne-ar învăţa un lucru: în planurile de început de an include şi eşecul.