Chiar daca religia si stiinta sunt, prin definitie, notiuni contrastante, arta, un element abstract si strain razboiului ideologic dintre Biserica si comunitatea stiintifica, a reusit sa traseze in Evul Mediu un liant subtil intre cele doua. Convingerea straveche a Scolii ezoterice a lui Pitagora, aceea ca sunetele influenteaza anumite stari si emotii umane, a coincins cu decizia de mai tarziu a Bisericii Romano-Catolice de a interzice tritonul in muzica medievala, pe motiv ca acesta reprezenta semnul blasfemic al Diavolului.

Desi putini oameni o stiu, chiar si astazi, muzica joaca in viata noastra un rol mai important decat cel aparent si imediat pe care oricine il poate percepe. Nu mai este pentru nimeni un secret faptul ca sunetele sunt create prin simpla miscare a aerului dar, structurate in portative si organizate muzical, ele pot influenta individul si chiar societatea. Valentele muzicii sunt numeroase, diverse si uneori contrastante. Ascultarea unor frecvente sporeste concentrarea si imbunatateste capacitatile cognitive, muzica fiind cu succes folosita in anumite terapii medicale. La anumite rezonante, tot muzica poate distruge materia, casand sticla sau sfaramamd pietrele. Este si un eficient “mediu” de stocare cronologica, prezentand particularitati diverse in functie de incadrarea sa istorica. Mai presus de toate insa – fenomen atent studiat de psihologi si manipulatori - muzica poate ingloba stari, ganduri si emotii pe care le poate transmite individului sau maselor, inoculand imagini si idei, uneori intamplator, alteori controlat.

Biserica Romano-Catolica a Evului Mediu a interzis folosirea in muzica bisericeasca a intervalului denumit triton, care reprezinta o sectiune formata din 3 tonuri sau 6 semitonuri succesive. Biserica zilelor in care muzica sacra era singura tolerata considera tritonul prea disonant pentru a fi folosit in procesiunile liturgice, gasindu-l incompatibil cu sfintenia. De aceea, fetele bisericesti au aruncat in ilegalitate acest interval muzical, suspectandu-l de provenienta demonica, in virtutea senzatiilor cu caracter ludic si sexual pe care le invoca. Biserica are si astazi, adanc ascunse in Vatican, mostre de muzica pe care o considera intunecata si muzica pe care o catalogheaza drept puternica si inaltatoare.

Intervalul Diavolului are acum o gama foarte larga de stiluri muzicale care il folosesc, in special muzica de film, jazz si blues. Multe filme au in ele ceea ce muzicienii numesc Capitanul Triton, un exemplu fiind si serialul animat “The Simpsons”, a carui tema muzicala abunda in ritmuri de acest fel.

Indiferent, insa, de povestea reala a Intervalului Diavolului, legatura romantica intre Lucifer si si muzica va continua la nivel religios sau popular si, indiferent de natura influentei sale, muzica va ramane un factor important de determinare emotionala in randul oamenilor.

Sursa: BBC