(Israel) O limbă antică a fost readusă la viaţă în centrul statului modern Israel. Este vorba de limba aramaică, limbă vorbită de Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Cristos.


La o distanţă de numai 20 de minute de mers cu maşina din oraşul Tel Aviv se află o aşezare unică, şi anume satul Achituv, care este situat aproape de valea Hefer, la nord-vest de oraşul Netanya. În acest mosav trăiesc aproximativ 100 de israelieni care şi-au propus să readucă la viaţă limba aramaică, vorbind zilnic în acest grai.



Ei vorbesc aramaica atât la serviciu, cât şi acasă, în familie. Acest lucru este desigur valabil şi în ce priveşte oficierea serviciilor divine de la sinagogă. Aramaica este o limbă antică, vorbită preponderent în spaţiul central-asiatic, fiind chiar limba oficială a două imperii de odinioară: Asiria şi Babilon. Astăzi ea mai este vorbită, în diverse dialecte, de doar aproximativ 445.000 de oameni din întreaga lume.



Alături de limba ebraică, limba aramaică face parte din ramura nordică a limbilor semite. În secolul al VI-lea î.Cr., în timpul dominaţiei persane, aramaica a devenit una din limbile oficiale ale acestui vast imperiu. Această limbă s-a răspândit atunci din Asia Mică şi Egipt până în India. Importanţa ei este reflectată şi în Vechiul Testament, unele pasaje fiind scrise în aramaică (vezi Gen.31; 47; 2 Imp. 18). Evreii au vorbit aramaica în exilul babilonian, Talmudul babilonian, de exemplu, fiind la rândul lui scris în această limbă. Pe lângă aramaica babiloniană (sau est-aramaica) pe care o vorbeau evreii care trăiau în acea regiune, s-a dezvoltat şi dialectul aramaicii siriene, dialect care a fost preluat ulterior de bisericile creştine ortodoxe.



Deoarece ebraica a preluat literele din aramaică (aproximativ în a doua jumatate a secolului I î.Cr., n.red.), astăzi ambele limbi folosesc la scriere aceleasi 22 de semne pentru consoane. În Palestina de odinioară (aşa cum a fost numită de către romani provincia vechilor regate ale evreilor), ebraica a fost înlocuită cu aramaica, în vremea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos vorbindu-se cu precădere această limbă veche. Şi numeroase texte care au fost găsite la Qumran sunt scrise în această limbă.

Această aramaică, înlocuită de limba arabă în decursul extinderii dominaţiei islamice, mai este vorbită doar de micile comunităţi creştine din Turcia, Liban, Siria, Iran şi Irak. În plus, în India mai există o comunitate izolată care face parte din biserica ortodoxă siriană şi care foloseşte această limbă în cadrul slujbelor religioase.



În Achituv, mosavul israelian menţionat la începutul articolulului, se vorbeste est-aramaica, acel dialect pe care l-au vorbit odinioară evreii aflaţi în exilul babilonian. Această limbă a fost păstrată peste secole numai de evrei şi doar în câteva sate neînsemnate din Asia Mica. Strămoşii acestora au emigrat în Eret Israel din Iran, Irak şi Turcia. Majoritatea lor au venit în ţară în decursul secolului al XIX-lea, restul stabilindu-se aici după înfiinţarea statului Israel în anul 1948. Acesta este unul din motivele pentru care limba aramaică a fost vorbită tot mai puţin, însă au existat şi câteva excepţii. Simon Yoseph, unul dintre locuitorii mosavului, relatează referitor la acest subiect: “La vârsta de 10 ani am venit împreună cu părinţii mei din Kurdistan în Israel. Pe atunci nu vorbeam absolut nici un cuvant în limba aramaică. Stabilindu-ne însă în Achituv, am învăţat aramaica, iar când copii mei au venit pe lume, le-am vorbit de la bun început în această limbă antică cu totul şi cu totul deosebită.

Şi alţi locuitori ai mosavului au procedat la fel. Astăzi vorbim cu toţii aramaica în Achituv, cântăm cântece aramaice, ne înţelegem la lucru în aramaică şi desigur ne şi rugăm lui Dumnezeu în această limbă antică. Cine vrea să locuiască aici la noi efectiv nu are de ales şi este nevoit să înveţe aramaica”.