Maretul har
Adăugată de user necunoscut in 18/04/2008, citită de 1.876 ori
Autor: Ionut Cuceuan, student CBEE, Categorie: Editoriale
Maretul har
Programul tinerilor a luat sfârşit. Unii tineri pleacă grăbiţi, unii rămân să mai vorbească cu prietenii... , fetele din grup aranjează cântările în caiete, băieţii îşi strâng instrumentele, iar eu aranjez puţin cablurile microfoanelor. Era o seară obişnuită... la fel ca oricare alta... dar, nu după mult timp, vine la mine un tânăr:
- Salut! Îmi permiţi să îţi pun o întrebare?
- Salut! Bineînţeles.
- În seara aceasta aţi cântat cântarea „Măreţul har...”. Îmi poţi explica te rog ce înseamnă „măreţul har”?
Numele acestui tânăr este Alin. A mai fost de câteva ori la întâlnirile noastre de tineret. Nu cunoştea pe nimeni. Prima dată a venit din curiozitate. I-a plăcut şi a continuat să vină. A crescut într-o familie de creştini ortodocşi, dar nu a fost de prea multe ori într-o biserică. Iar acum, avea o întrebare... una simplă ar zice unii pocăiţi. Pe moment, m-am blocat şi nu ştiam ce să-i spun, cum să-i spun... . Dar mai apoi, am încercat să îi răspund clar şi cât mai simplu.
Sunt unele cuvinte cu care ne obişnuim şi le folosim, de multe ori însă, fără să ştim să le definim. Probabil, cuvântul „har”, ar fi pe primul loc într-un top al cuvintelor cel mai des folosite de către pocăiţi. Rareori mă aflu într-o biserică fără să aud acest cuvânt.


Oamenii vorbesc despre har, dar, de obicei, ştiu în foarte mică măsură ce este harul. Harul înseamnă îndurare, favoare nemeritată. Să ne închipuim că un om de afaceri se duce la un bancher să împrumute o anumită sumă de bani, pentru 2-3 luni. Dacă omul este în stare să-i plătească, bancherul îi va împrumuta poate banii, cu condiţia să-i aducă un girant, care să semneze poliţa împreună cu el. Dacă, după expirarea celor 2-3 luni, datornicul nu-i înapoiază capitalul şi dobânda la data fixată, i se acorda trei zile de graţie, după care i se vor vinde lucrurile şi va fi dat afară din casă. Acesta nu este har, ci un exemplu al felului în care înţelege omul harul. Harul îl eliberează pe om nu numai de plata dobânzii, dar şi a capitalului. Aşa cum spuneam, harul înseamnă îndurare, favoare nemeritată. Cuvântul „măreţ” se referă la ceva excepţional, maiestuos. Prin urmare, „măreţul har” ar fi o favoare nemeritată, excepţională.
Pentru mine, ceea ce am şi ceea ce primesc în fiecare zi, fără să cer şi fără să merit, este un har. Este un har că mă trezesc dimineaţa şi mă pot ridica din pat, fiind sănătos... este un har faptul că mai pot respira aerul, pe care nu îl cer; este ceva normal să respir, nu-i aşa?!? Este un har că am ce să mănânc, cu ce să mă îmbrac... că trăiesc pe acest pământ. Cum este posibil acest lucru? Cine mi-ar da ceva fără să cer, fără să merit, fără să pot plăti ceea ce mi se oferă?
Dragostea omului este limitată şi se reduce la o dragoste egoistă pentru ceilalţi oameni. Dar, cum ar fi dacă te-ar iubi cineva a cărui dragoste pentru tine să nu fie influenţată de ceea ce ai făcut vreodată, faci acum sau vei face în viitor, cineva a cărui dragoste nu poate slăbi sau nu se poate schimba? Cu alte cuvinte cum ar fi dacă te-ar iubi cineva cu o dragoste necondiţionată? Există o astfel de dragoste! Dragostea lui Dumnezeu pentru noi, pentru lumea întreagă este necondiţionată. Această dragoste a lui Dumnezeu este măreţul har. El a ales să te iubească şi orice s-ar întâmpla, dragostea lui pentru tine nu se va micşora şi nici nu se va schimba. Deşi nu merităm, El ne iubeşte şi ne oferă în fiecare zi „doza” de oxigen, hrana necesară, sănătate, etc. Nu este acesta un lucru minunat? Înţelegerea faptului că Dumnezeu te iubeşte îţi poate satisface nevoie ta fundamentală de stimă de sine. Gândeşte-te ce sentiment de autoapreciere ai avea dacă ai descoperi că eşti iubit şi îndrăgit ca cel mai bun prieten al unui preşedinte sau rege. Dar, minunea minunilor, tu eşti iubit şi îndrăgit de Regele Regilor şi Domnul Domnilor, de Creatorul tuturor lucrurilor.

Dragostea, prin natura ei, nu poate rămâne pasivă, ci este activă, creativă şi milostivă. Acest măreţ har izvorăşte din însăşi inima lui Dumnezeu, însă canalul prin care se revarsă către oameni este Isus Cristos, Cel răstignit şi înviat. Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, să moară. Ce ar putea face omul în aceste condiţii? Cum poate el să-i mulţumească lui Dumnezeu, Cel care are grijă de bunul mers al lucrurilor din viaţa lui? Ceea ce poate face omul este să-L accepte pe Isus ca Domn şi Mântuitor al vieţii lui şi să-I slujească. Bunătatea Domnului îl îndeamnă pe om să renunţe la modul lui de viaţă, în care Dumnezeu nu-Şi găseşte locul şi să accepte harul mântuirii pe care i-l oferă.
Măreţul har este dragostea necondiţionată a lui Dumnezeu pentru oameni. O dragoste care depăşeşte puterea de înţelegere a oricărei făpturi. Meritele noastre nu au nici o valoare. Îi datorăm totul Lui

Știre preluată de pe mediacbee.blogspot.com
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Opțiuni