-“Domnu’ să-ţi ajute, doamna, ţie şi la familia ta. Dă-mi şi mie cinci mii de lei.”- se aude un glas prin geamul întredeschis al maşinii. Pentru majoritatea şoferilor aceste glasuri au devenit familiare când se opresc la semafor. E plin oraşul de copii şi femei tinere de ţigani care repetă într-un cor aceeaşi rugă izvorâtă din nevoia de subzistenţă. Sunt auziţi de toţi. Unii îi ignoră, alţii îi acuză, cei mai pioşi sau doar de ochii lumii le dau câte ceva. Aceste fiinţe nu au pregătire intelectuală însă aplică o strategie eficientă: “Cereţi şi vi se va da”.
Secretul cererii stă în a fi făcută în deplina convingere că au şi căpătat ce au cerut. Exemplul lor ar trebui să revoluţioneze lumea aşa zis creştină care rămâne infirmă în faţa problemelor. În cazul creştinilor, Dumnezeu e cel care răspunde rugăciunilor. Din păcate, l-am limitat pe Dumnezeu la aproximativ 1500 grame substanţă cenuşie, ceea ce e o blasfemie. El e nelimitat şi deţine întreaga lume, e cel mai în măsură să răspundă cererilor noastre indiferent cât de mici, mari sau ciudate ar părea. Aşa că: îndrăzniţi!
Va continua…