Un nou stat va apărea astăzi pe harta lumii: Kosovo. Premierul Hashim Thaci a confirmat că provincia îşi va proclama astăzi independenţa. După serii întregi de negoiceri eşuate pentru recunoaşterea independenţei, iată că provincia Kosovo îşi va declara astăzi, unilateral, independenţa.

Presa internaţională a anunţat deja cum va arăta ziua de azi, o zi istorică pentru Kosovo. Va fi o sesiune extraordinară a Parlamentului, sunt programate declaraţii de presă ale celor trei lideri kosovari - preşedintele, premierul şi preşedintele Parlamentului. Apoi primul-ministru Hashim Thaci şi preşedintele Fatmir Sejdiu se vor adresa poporului, iar la miezul nopţii, focuri de artificii.

Serbia, Rusia, dar şi unele ţări din Uniunea Europeană, precum România şi Cipru, se opun în continuare declarării independenţei provinciei Kosovo printr-o decizie unilaterală, iar demersul a declanşat deja mişcări de stradă la Belgrad.
Declararea independeţei Kosovo este urmărită cu mult interes de regiunile separatiste din întreaga lume. Noul statut al provinciei dă speranţă transnistrenilor, abhazilor, bascilor şi, nu în ultimul rând, kurzilor.

1. Una din regiunile care a anunţat că independenţa Kosovo îi va servi drept precedent este Transnistria. Regiunea rusofonă situată pe râul Nistru s-a separat de Republica Moldova în septembrie 1990. Liderii transnistreni au organizat mai multe referendumuri în vederea declararării independenţei, dar niciunul n-a fost recunoscut de comunitatea internaţională.

2. Regiunile separatiste georgiene Abhazia şi Osetia de Sud privesc şi ele cu interes evoluţia din Kosovo. Aceasta după ce referendumurile organizate în repetate rânduri au arătat că populaţia rusofonă doreşte independenţa. Cele două regiuni s-au desprins de Georgia, începând cu 1989, profitând de disoluţia Uniunii Sovietice. De-a lungul anilor, s-au opus guvernării georgiene la începutul anilor '90 şi, prin mai multe referendumuri, au cerut independenţa regiunii. Ca şi în Transnistria Rusia are desfăşurate în această regiune trupe de menţinere a păcii.

3. Şi Azerbaidjanul are probleme cu enclava Nagorno-Karabah unde confruntările între azeri şi etnicii armeni au început în 1988. Violenţele au atins un apogeu în 1992 când peste 35.000 de oameni au murit şi alte sute de mii au părăsit regiunea. Teritoriul aparţine în continuare Azerbaidjanului, dar e controlat de forţele armene.

4. Mişcarea separtistă ETA încearcă de 40 de ani să obţină independenţa regiunii basce din nordul Spaniei şi sud-vestul Franţei. Regiunea beneficiază de o formă de autonomie faţă de Spania.

5. Şi cele 20 de milioane de kurzi privesc cu speranţă spre independenţa provinciei Kosovo. Răspândiţi în nordului Irakului, Siria, Iran şi Turcia, ei se consideră cea mai mare minoritate din lume fără stat propriu. Dorinţa kurzilor din nordul Irakului de a-şi înfiinţa propriul stat a tensionat la maximum relaţiile cu Ankara.