În ianuarie am început să citesc Biblia ca de obicei, de la Geneza. Un lucru de care mi-am dat seama anul acesta este că, de la Avraam, până la Moise în Exod, poporul lui Dumnezeu a călătorit dintr-o țară în alta. Nu mă gândisem prea mult la acest lucru înainte, dar îmi pot imagina că toți aceștia au trebuit să învețe o limbă nouă. Chiar dacă nu se menționează acest lucru, îmi pot imagina cât de greu le-a fost să se adapteze într-o țară nouă, cu o limbă diferită de a lor. De asemenea, cred că Dumnezeu le-a dat capacitatea de a învăța și de a se adapta la țara în care au mers. Când Iosif a ajuns în Egipt, era doar un tânăr și era singur. A reușit să se adapteze și să vorbească limba în așa fel încât a ajuns să fie numit primul în casa lui Potifar, precum și în închisoare, iar în final a devenit ca un prim-ministru, al doilea după Faraon. Din nou, nu se menționează că ar fi urmat vreun curs pentru a învăța limba, dar Dumnezeu i-a dat capacitatea de a învăța și de a deveni o parte importantă din istoria supraviețuirii Israelului.
Pentru mine, Madagascar este țara în care voi putea să-L slujesc pe Dumnezeu în viitor. În momentul de față nu am impresia că fac ceva util, dar îmi reamintesc mereu că pentru a fi utilă trebuie să pot comunica. Uneori este frustrant faptul că încă am nevoie de ajutor cu lucrurile de bază, dar Dumnezeu a pus lângă mine oameni care îmi amintesc că sunt ca un copil aici. Când un copil învață să vorbească, nu este coerent și face multe greșeli. Noul an este o oportunitate pentru mine de a încerca și mai mult să stăpânesc limba.
Un atelier de traducere a fost organizat pentru echipa Bara din sud și pentru echipa Antakaraña din nord, aici, în Antsirabe. Am participat la acest atelier timp de o săptămână și două zile. În timpul sesiunilor de lucru, echipele au verificat ceea ce traduseseră deja. Echipa Antakaraña a verificat din Faptele Apostolilor. Echipa Bara a terminat de revizuit o broșură care cuprinde viața regelui David și alte câteva pasaje din Psalmi, Isaia și Daniel.
Ceea ce se întâmplă în timpul unei sesiuni de lucru este că traducătorii citesc un pasaj cu voce tare și apoi discută despre modalitățile prin care ar putea îmbunătăți textul, astfel încât cititorii să înțeleagă mesajul textului. Unul dintre consultanții care lucrează cu ei mi-a spus că, dacă îi întrebi pe oameni dacă înțeleg textul, vor spune „da”, pentru că sunt capabili să îl repete. Așadar, pentru a afla dacă textul ar fi înțeles de alte persoane din comunitățile lor, consultantul trebuie să reformuleze întrebarea. Noua întrebare ar fi: „Vă vorbește textul?”, iar apoi ei ar spune dacă da sau nu.
Un exemplu în acest sens este cel din Antakaraña. Ei nu folosesc expresia „mâna lui Dumnezeu” în Fapte 13:11, unde Pavel îi spune lui Elima în prima parte a versetului: „Și acum, într-adevăr, mâna Domnului este asupra ta și vei fi orb, fără să vezi soarele pentru o vreme”. În acest verset, ideea că mâna lui Dumnezeu este asupra cuiva, înseamna pedeapsa Lui. Expresia „mâna Domnului ” nu înseamnă nimic în acest context, pentru cei din Antakaraña. Pentru ca textul să le vorbească a trebuit înlocuită expresia cu toiagul Domnului asupra acelui om. (în imagine este versetul menționat)
Pot spune că pas cu pas și cu ajutorul lui Dumnezeu voi deveni utilă aici. Un alt lucru care mi-a trecut prin minte în timp ce stăteam și ascultam echipele citind și revizuind a fost că aștept cu nerăbdare să pot ajuta și înțelege cu adevărat. Știu că drumul până acolo este lung, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu sunt singură în această călătorie și că am oameni care se roagă pentru mine și mă încurajează.
Motive de rugăciune:
Mulțumesc Domnului pentru:
- atelierul de lucru pentru cele două echipe traducere
- că am putut observa munca pe care s-ar putea să o fac în viitor
- că mi s-a reamintit că este normal să nu le știu pe toate
Rugați-vă pentru:
- Procesul de învățare a limbii malgașe
- Ca pasajele traduse (la acest atelier) să vorbească comunităților
- Înțelepciune în a învăța să comunic așa încât să fiu înțeleasă
Dumnezeu să fie cu voi toți,
Flavia M.