Denisa Codrea - Bogăția celui mai sărac loc în care am pășit
Adăugată de dan4net in 16/09/2023, citită de 3.154 ori
Autor: Speranță Pentru Viitor - Malawi, Categorie: Misiune
Denisa Codrea - Bogăția celui mai sărac loc în care am pășit

Bună! Mă numesc Denisa și fac parte din echipa de voluntari Hope for the Future. Acum ne aflăm în ziua a șasea de misiune în Malawi și am fost provocată să împărtășesc câteva gânduri cu privire la experiența mea personală din această lucrare.

Adevărul este că îmi e foarte greu să explic în câteva rânduri bogăția pe care am găsit-o în cel mai sărac loc în care am pășit vreodată. Mi-e prea greu să descriu fericirea pe care am văzut-o în ochii celor mai simpli și nevoiași oameni pe care i-am întâlnit vreodată… dar ar fi prea ușor să nu încerc să o fac, măcar de dragul a ceea ce am văzut și am trăit și cu speranța că un suflet va crede ceea ce eu n-am reușit să cred, până nu am pus mâna, precum Toma.

Să fiu sinceră, am venit aici cu gândul și speranța că voi schimba ceva dar am ajuns să fiu eu cea schimbată. Undeva în adâncul inimii mele, credeam că sunt capabilă și suficient de pregătită ca să produc o schimbare. Dar slavă fie adusă Celui ce mijlocește la Tatăl pentru noi, că este un Mare Preot, plin de îndurare și milă față de cei neștiutori și rătăciți. Și ca să înțelegeți mai bine despre ce vorbesc, am să încerc să relatez una dintre multele întâmplări copleșitoare pe care le-am trăit pe câmpul de misiune, cu speranța că nu voi distruge semnificația momentului.

Era duminică. Mă trezisem din timp pentru a mă pregăti. Ca de obicei, am mâncat înainte să merg la biserică, crezând ca voi avea mai multă energie și mi-am pregătit hainele din timp, tot din obișnuință. Iar acum că privesc în urmă, realizez că majoritatea obiceiurilor mele sunt legate de trupul meu. Fără să-mi dau seama, mă gândesc că dacă trupul meu este bine atunci și sufletul va fi ușor de mulțumit. Ne-am pornit spre biserica aflată undeva departe de oraș. Străzile de sat sunt neasfaltate și pline de gropi. Când am ajuns la biserică, am fost întâmpinați cu atâta bucurie, toți frații și surorile noastre cântau și slăveau pe Domnul. Bucuria radia pe fața acelor oameni care aveau prea puțin în ochii lumii, ca să poată fii fericiți. Mulți dintre ei seara s-au pus la culcare cu stomacul gol dar asta nu-i oprea să cânte spre slava și gloria Domnului, cum n-am mai auzit până acum. Majoritatea au un singur schimb de haine pentru biserică și totuși lucrul acesta nu-i împiedică să radieze de fericire când vin la casa Domnului.

În 1 Corinteni 1:27 Dumnezeu spune ca a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sã facã de rușine pe cele înțelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sã facã de rușine pe cele tari. Nu știu cum să explic rușinea pe care am simțit-o în momentul în care m-am lovit de realitatea aceasta. Credeam că eu sunt cea fericită și împlinită de acolo, până la urmă nu aveam nici un motiv să nu fiu așa, mă îngrijisem încă de dimineață ca trupul meu să fie într-o stare bună pentru a mă putea bucura. Totuși cei a căror trup era îmbrăcat cu cele mai simple haine pe care le văzusem până atunci, cei a căror stomac era gol de ceva vreme, cântau și se bucurau în Domnul așa cum n-am mai văzut într-o biserică până acum și cum n-am făcut-o nici eu vreodată.

Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de rușine pe cele înțelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de rușine pe cele tari. (1 Cor. 1:27)

Aș fi vrut să simt rușinea aceasta mai devreme. Am 22 de ani și uitându-mă în urma mea realizez că bucuria mea a fost mereu condiționată de circumstanțe și totuși cele mai grele circumstanțe prin care am trecut eu, nu se pot nici măcar asemăna cu ceea ce am văzut aici.

E greu să descriu bucuria sfinților, a celor ce își pun încrederea și nădejdea în Domnul chiar și când nu mai au nimic. E greu să explic lucrările Domnului dar e copleșitor momentul în care te întâlnești cu ele.

Am venit aici cu gândul să învăț pe cei care nu știu să citească din Biblie dar tocmai aceia m-au învățat pe mine. Am venit cu gândul că voi sluji dar tocmai ei m-au slujit pe mine. Tocmai aceia care sunt priviți ca fiind cei slabi sunt mai tari de cât m-aș fi gândit eu vreodată că pot fi. Tocmai aceia care în ochii lumii nu au nimic de oferit, mi-au dăruit ce n-aș fi putut găsi la cei mai bogați oameni de pe acest pământ.


Știre preluată de pe mission2malawi.com
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Opțiuni