Emoții, frământări, întrebări, amestecate cu bucurie și entuziasm: cam așa am pornit în călătoria noastră înspre Africa în data de 14 August. Poate te întrebi de ce acum? De ce tocmai în Africa? Răspunsul este foarte simplu: voia minunata și perfectă a lui Dumnezeu. Doar acum când privesc în urmă îmi dau seama cât de bine s-au conturat lucrurile chiar sub ochii noștri și doar acum pot să văd mai clar drumul minunat pe care Dumnezeu l-a creat pentru fiecare în parte în acest an. Dumnezeu nu greșește niciodată.

Călăuzirea Lui, la fiecare pas pe care l-am făcut înspre Africa, demonstrează atenția pe care o are la fiecare detaliu din viața noastră. Au fost câteva lecții pe care a trebuit să le învăț, iar una din ele este chiar aceasta: Dumnezeu poartă de grijă, noi doar trebuie sa ne punem la dispoziția Lui!

Ajunși aici, am găsit o lume cu totul diferită de cea în care trăiam eu. Tot ceea ce am văzut în imagini nu voi putea să compar cu ceea ce am trăit în realitate și îmi va fi foarte greu, la rândul meu, să descriu în cuvinte experiența trăită aici.

Am pășit într-unul dintre cele mai sărace locuri în care am fost vreodată, dar am găsit o bogăție pe care foarte multi dintre noi am pierdut-o și anume o bucurie sinceră. O bucurie care nu este condiționată de lucrurile materiale, e o bucurie care vine din Dumnezeu. Am fost întâmpinați de bucuria aceasta în fiecare zi și ne-a fost dăruită din toată inima în special de către copii de-aici. Am înțeles că, deseori, cuvintele sunt insuficiente pentru a arata dragostea lui Hristos. O simplă îmbrățișare unui copilaș care nu a primit asta niciodată, poate să însemne mai mult decât ne-am putea imagina. Dar pentru asta e nevoie să ne punem pe noi și timpul nostru la dispoziția lui Dumnezeu. M-a impresionat foarte mult povestea unor femei care s-au pus astfel la dispoziția lui Dumnezeu. În fiecare zi , timp de un an, aveau de făcut un drum de 4 ore pentru a ajunge la cea mai apropiată sursă de apă. Apă de care aveau nevoie pentru pregătirea hranei copiilor de la orfelinat. Oare câți dintre noi am face sacrificiul ăsta?

Dumnezeu ne cheamă pe fiecare sa fim părtași împreună cu El la această lucrare de răspândire a Evangheliei. E un privilegiu sa dăruim, e un privilegiu sa fim o încurajare, e un privilegiu sa vestim Cuvântul Lui.

Noi suntem mâinile și picioarele lui Isus Hristos. Dacă nu vom arăta noi iubirea lui Isus, atunci cine o va face? Dacă nu vom merge noi, cei care îl avem pe Isus, să le vorbim despre Dumnezeu, atunci cine va merge? Dacă nu vom da noi o îmbrățișare cu mâinile noastre celui care nu cunoaște îmbrățișarea, atunci cine o va face pentru El? Dumnezeu dorește dedicarea noastră completă. El vrea să ii dau picioarele mele, pentru a merge în lucrarea lui, mâinile mele să le folosesc pentru a arăta iubirea Lui altora, pentru a hrăni un suflet, iar gura mea să vestească Evanghelia celor care încă sunt în întuneric.

M-am uitat zilele acestea la lucrarea aceasta frumoasă din Malawi, și am realizat câte suflete frumoase, au ales să-și dedice timpul și resursele lor lui Dumnezeu. Totul funcționează aici ca un singur trup, fiecare își cunoaște slujirea, și partea care i-a fost încredințată. Dar tot timpul va lipsi cineva. Iar chemarea pentru fiecare dintre noi a fost deja făcută.

Am auzit glasul Domnului întrebând:

“Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: ‘Iată-mă, trimite-mă!’ (Isaia 6:8)