Elias locuiește în Aleppo. Când merge la biserică, constată că în comunitate s-au produs modificări. Grupul de vârstă al barbaților cuprinsă între 18 și 40 de ani s-a redus simțitor.«S-ar putea să fiu în curând ultimul dintre ei?» se întreabă el.

Războiul durează mai mut de șapte ani și are consecințe dezastruoase pentru biserica siriana: 5,6 milioane de sirieni au părăsit țara și mai mult de 6 milioane au fost goniți pe teritoriul ei. Așadar, în jur de jumătate dintre cei 22 milioane de locuitori înainte de începerea războiului. Un asemenea exod reprezintă pentru familii și biserică o adevărată problemă.

«Mulți (bărbați) s-au îngrijit de părinții și rudeniilor lor. De acum încolo, familiile sunt nevoite să poarte asupra lor grijile de natură financiară», afirmă Geoge, un conducător al comunității locale. Familiile siriene se bazează, în mod tradițional, pe banii, pe care îi câștigă bărbații. Majoritatea femeilor nu au, după ce se căsătoresc, o muncă plătită. George a putut, datorită sprijinului acordat din partea Organizației Porți Deschise, să negocieze: «Când bărbații au fost forțați de împrejurări să plece, femeile au fost nevoite să-și caute de lucru. De aceea am pus în acțiune proiecte concrete, așa încât și femeile să poată avea un venit financiar».

Huda, un alt creștin, descrie efectele produse de generațiile de vârstă: «Întrucât cei din generația tânără au plecat, cei mai în vârstă depind de alți membri ai familiei sau de organizații externe. Aceștia au devenit o povară pentru societate, atât din punct de vedere material, cât și din punct de vedere moral sau medical. Împărțirea rolurilor în sânul familiei se schimbă în mod constant. Femeile suportă o sarcină dublă, una materială, și alta de natură socială. La ora actuală, ele dețin roluri multiple în familie și societate.»

«Mai înainte, era posibil să te logodești în timpul studiilor cu un bărbat. Astăzi, nu există apoape deloc tineri la Universitate. Va trebui, probabil, să ne abținem de la a ne căsători și de la întemeierea familiilor. Mă tem că niciodată nu ne vom putea căsători», afimă cu părere de rău o studentă de aproape 20 de ani. Elias observă același fenomen în biserică: mai multe femei necăsătorite, mai puține căsătorii și nașteri.

Într-un timp foarte scurt, au plecat mulți creștini care erau activi în biserică. «Ne lipsesc voluntarii pentru nenumărate funcții. Nu ne este ușor să instruim oameni noi. Toate activitățile bisericii suferă din această pricină. Dintre cei aproximativ 100 de adolescenți nu au mai rămas decât 30: 6 băieți și 24 de fete. Din cauza emigrarii creștinlor, slăbește simțitor biserica. Aportul creștinilor la reconstruirea țării și a societății lipsește», afirmă un conducător al comunității.

Elias se întreabă, dacă în anumite regiuni ale Siriei, va mai exista în curând vreun creștin. Totuși el rămâne încrezător: «Peste tot poți întâlni conducători de biserici care au rămas să slujească creștinii. Și se mai întâlnesc, de asemenea, tineri, care iși servesc în continuare țara și pe Domnul cu daruire. Ei fac totul , ca să susțină pe cei nevoiași și să țină biserica în viață.»

În colaborare cu bisericile locale, Organizația Porți Deschise ajută la instruirea tinerilor sirieni ca lideri.