ZILE DE SĂRBĂTOARE
Nu de multe ori ne-am pus straie de sărbătoare de când suntem pe câmpul de misiune, dar în ultimele două luni am avut parte de zile deosebite împreună cu colegi și prieteni din Etiopia. Am fost părtași la nuntă, la botez, la o zi dedicată mulțumirii în cadrul organizației de misiune, la o zi de sărbătoare internațională la școala unde merg copiii noștri și la o zi de sărbătoare națională organizată de Ambasada României în Etiopia.
Prin toate evenimentele pământești prin care trecem, știm că suntem mireasa Domnului Isus Cristos, și că va veni o zi, când o mare gloată din orice neam… și de orice limbă, îmbrăcată în haine albe va sta în picioare înaintea Scaunului de Domnie și înaintea Mielului (Apocalipsa 7:9).
SĂRBĂTOAREA NUNȚII, ÎN MIJLOCUL POPORULUI ȘEKKACIO
Prima nuntă la care am participat în Etiopia a fost în toamna anului 2011, pe când locuiam la Mașa. Vicepreședintele Sinodului din zona Ilubabor, ne-a făcut onoarea să ne invite la nunta lui. Ca să ajungem la locul unde era nunta ne-am pornit de dimineață și am călătorit patru ore cu mașina (85 km). Primul popas l-am făcut la Sinod, ca să ne întâlnim cu mirele. Văzând mulțimea de oameni răsfirată pe bănci și pe iarbă, noi am crezut că am ajuns la nuntă. Ne-au servit imediat cu mâncare și ne-au poftit în casa unde se afla mirele. După un timp de părtășie ne-am îndreptat cântând, împreună cu tot alaiul, înspre casa miresei.
Când am ajuns acolo erau așa de mulți oameni încât am așteptat o vreme în stradă, până să reușim să înaintăm și să ne așezăm sub banani la umbră. Ne uitam uimiți în jur la valul alb de oameni înfășurați cu eșarfe tradiționale, la panglicile de hârtie albă care atârnau printre banani, la iarba verde care era aruncată din belșug peste pământul pietros și la coliba întunecată din care a ieșit o mireasă nespus de frumos gătită, însoțită de domnișoare de onoare îmbrăcate în alb.
Și, chiar dacă stăteam pe lemne, ne-am bucurat de o masă bogată, de ceremonia cafelei, și de multe, multe cântări în care era preamărit Dumnezeu. Eram convinși că suntem în toiul nunții, dar nu, de acolo ne-am dus la biserică, unde a avut loc cununia religioasă. Când am ieșit din biserică era deja trecut de ora patru, și pentru că noi aveam un drum lung de făcut, iar la șase se făcea întuneric, am salutat mirii și am mers spre casă.
Știre preluată de pe wycliffe.ro
