Dragi fraţi şi surori, fie ca Domnul Isus să reprezinte pacea şi bucuria voastră în fiecare zi şi fie ca El să vă aducă aminte prin Duhul Său cel Sfânt de toate promisiunile frumoase din Scriptură.

Unii din fraţii noştri din Papua Noua Guinee abia acum aud despre harul şi binecuvântările care vin prin jertfa salvatoare a Domnului nostru Isus Hristos. Mulţumim însă Domnului, că El ne-a ajutat şi ne-a dat înţelepciunea să putem fi de ajutor la câteva proiecte în desfăşurare, proiecte care au ca scop principal traducerea și propovăduirea Evangheliei aici la marginile pământului.

Uneori este destul de dificil să începi aici un proces de traducere a Scripturii. Localnicii au de obicei preconcepţia că Evanghelia şi creştinismul aparţin oamenilor albi. Au fost cazuri în care băştinaşii au acceptat venirea misionarilor şi aducerea Scripturii doar pentru că au sperat că odată cu Scriptura se vor deschide aici şi căile comerţului, ajutoarelor şi bunăstării pe care ei le văd ca venind din vest. Dacă oamenii nu îşi doresc cu adevărat să aibă în triburile lor procese de traducere a Evangheliei, este foarte greu ca misionarii să-i convingă de necesitatea aceasta.

În ultimii ani, tot mai multe triburi au îmbrăţişat Scriptura, şi acest fapt a adus cu sine şi procese de alfabetizare şi şcoli, iar toate aceste lucruri au avut ca rezultat secundar creşterea economică a regiunilor, scăderea criminalităţii şi unitatea socială din grup. Poate că astăzi este mai uşor să adresezi unui grup etnic din această zonă propunerea de a crea un atelier de traducere a Scripturii, pentru că oamenii văd şi aceste beneficii secundare la triburile învecinate, dar există totuşi o opoziţie puternică pe plan spiritual. În esenţă, situaţia de aici este de multe ori un cerc vicios: oamenii nu îşi doresc Evanghelia pentru că nu au cunoscut bunătatea şi dragostea Domnului Isus şi nu pot cunoaşte această bunătate şi dragoste pentru că nu au Evanghelia.