*Datorită faptului că familia Taciuc au trimis scrisoarea de informare în format mai lung, mai jos veți citi a doua parte a scrisorii.

Dragi fraţi şi surori în Domnul,

Fie ca Domnul Isus să vă întărească paşii pe acest pământ şi să ne ajute pe toţi, ca împreună să putem fi de folos la lărgirea Împărăţiei Cerurilor prin talanţii pe care i-a pus în noi!

Suntem bine şi sănătoşi şi am fi vrut să vă scriem mai curând, numai că săptămânile acestea am fost mai ocupaţi. Pe data de 13 februarie am finalizat cu bine cursul de orientare şi acest curs s-a terminat cu o vizită efectivă într-un sat din apropiere unde am avut ocazia să dormim două nopţi (în weekend) la o familie care ne-a găzduit. Scopul a fost acela de a practica cât mai mult cunoştinţele noi de limbă tok pisin pe care le-am acumulat intensiv de curând. Un alt scop al vizitei în junglă a fost şi de a învăţa cât mai multe despre cultura locală. Familiile la care am fost cazaţi (noi şi ceilalţi colegi de la centrul de instruire) sunt creştine şi au deja Biblia tradusă în limba lor, aşa că ne-am bucurat în tot acest timp de părtăşie creştină şi de discuţii despre lucruri din aceeaşi arie de interes.

_______________ partea a 2-a _______________

Aici se vede mai bine cum arată această maşinuţă pentru copii. E destul de compactă şi se conduce cu un băţ de pikpik*3 care se introduce în una din fructe. Am crezut că n-o să reziste mai mult de 10 minute jucăria, dar băieţii au făcut ore în şir concurs în jurul casei şi le-au băgat prin toate bălţile cu noroiul mai gros. Mi-am dat seama apoi că latexul care curge din fructe se întăreşte în contact cu oxigenul şi se lipeşte foarte bine. Michael, fratele lui Jim a făcut praştii pentru băieţi şi apoi am mers la vânătoare de păsări. Bineînțeles că larma gloatei gălăgioase a speriat toate păsările pe rază de un kilometru şi n-a prins nimeni nimic. În schimb s-au antrenat lovind copacul de papaya din curte până l-au lăsat fără frunze.

O altă jucărie e frunza de banană. De fapt e o bucată bună din trunchi, cu peţiolul frunzei. E aşa de rezistenţă, că nu s-a rupt deloc şi nici nu s-a găurit în partea de jos două zile cât s-au tras unul pe altul copiii în jurul casei.

Mare parte din zi, am petrecut-o povestind cu localnicii. Mulţumim Domnului că ne-a ajutat să progresăm în învăţarea limbii şi astfel am putut să ne înţelegem. Ne-au întrebat multe lucruri despre România şi despre cultura noastră. Am simţit o povară uriaşă în faptul că suntem primii români în locurile acestea şi toţi au identificat într-un fel poporul român cu comportamentul nostru. Ne-am dat toate silinţele să vă reprezentăm cu valori creştine şi cu un comportament bun ca nişte buni ambasadori. Am putut vedea cum arată o societate care altădată era înrădăcinată în ocultism și acum și-au îndreptat fața spre Domnul. Creștinismul și puterea lui Isus, zădărnicește aici pe zi ce trece planurile celui rău. Matușa unui profesor de-al nostru de la curs, a fost vrăjitoare într-un sat și ea a declarat că atunci când creștinii se roagă, ea nu mai poate să “vadă” nimic dincolo, în lumea spiritelor, și că nici nu mai poate să comunice cu ele din cauza credincioșilor. Ea a declarat că Isus este mai puternic de cât spiritele.

Duminică dimineaţa, copiii se jucau la ora 7 cu un şobolan care se prinsese în noaptea trecută in casă. Se pare că le-a creat o satisfacţie enormă. Eu nu mă trezisem prea bine, dar i-am întrebat: „mi ken kisim wanpela pixa, o nogat?” (pot să fac o poză, sau nu?) şi ei au fost mai mult decât bucuroşi să se pozeze cu trofeul.

Jim s-a apucat încă de dimineaţă să pregătească piureul de cocos pentru „coconas rais”. Au un fel de băncuţe speciale care au la un capăt o platbandă de fier forjat în formă de floare cu dinţii ascuţiţi. După ce rad nuca de cocos, fierb orez brun în laptele de cocos şi amestecă uneori împreună cu această compoziţie, cârnaţi şi ceapă. Gustul orezului brun este asemănător cu cel al grâului fiert pentru colivă, dar nu vă pot descrie gustul mâncării. Este foarte bună şi aproape toţi am cerut şi a doua porţie.

Am fost apoi la biserică. Când am întrebat la ce oră începe, ni s-a spus că începe la ora 10 şi se termină la 12. În realitate, nimeni nu are ceas aici și drumurile sunt foarte impracticabile din cauza ultimelor ploi, aşa că adunarea a început când s-a adunat lumea. Clădirea bisericii e ceva mai „luxoasă”, pentru că are lemnul tăiat la circular. Pereţii sunt făcuţi din pikpik împletit, în caz că vă întrebaţi.

Femeile din sat şi bunica (tumbuna Sirike), i-au făcut cadou lui Mihaela şi lui K, soţia lui D, câte o rochie în culorile tradiţionale ale regiunii EHP din PNG. Tumbuna este termenul folosit pentru socrii care sunt părinţii bărbatului casei. Toţi cei din familie nu au voie să numească aceşti soţi pe numele lor real (ca formă de respect). Tumbuna vine de la tambu care înseamnă interzis şi în română ar suna ceva de genul: „ea este interzisa mea”.

Detalii...

Rugăciune pt. familia Taciuc