Dragi fraţi şi surori în Domnul,

Fie ca Domnul Isus să vă întărească paşii pe acest pământ şi să ne ajute pe toţi, ca împreună să putem fi de folos la lărgirea Împărăţiei Cerurilor prin talanţii pe care i-a pus în noi!

Suntem bine şi sănătoşi şi am fi vrut să vă scriem mai curând, numai că săptămânile acestea am fost mai ocupaţi. Pe data de 13 februarie am finalizat cu bine cursul de orientare şi acest curs s-a terminat cu o vizită efectivă într-un sat din apropiere unde am avut ocazia să dormim două nopţi (în weekend) la o familie care ne-a găzduit. Scopul a fost acela de a practica cât mai mult cunoştinţele noi de limbă tok pisin pe care le-am acumulat intensiv de curând. Un alt scop al vizitei în junglă a fost şi de a învăţa cât mai multe despre cultura locală. Familiile la care am fost cazaţi (noi şi ceilalţi colegi de la centrul de instruire) sunt creştine şi au deja Biblia tradusă în limba lor, aşa că ne-am bucurat în tot acest timp de părtăşie creştină şi de discuţii despre lucruri din aceeaşi arie de interes.

Toate aceste lucruri pe care vi le povestesc aici, fac parte din realitatea vieţii pe care o experimentăm în mijlocul localnicilor. Ne dăm seama acum, mai mult ca oricând de sărăcia în care trăiesc aceste popoare din lumea a III-a pe care le slujim indirect şi ne dorim mai mult ca să îi putem ajuta prin ceea ce ştim să facem cel mai bine. În zilele de după terminarea cursurilor, am putut lucra la reparaţia şi întreţinerea mai multor sisteme care asigură curentul şi comunicaţiile pentru misionarii din junglă şi vedem zi de zi cum această mână de ajutor pe care o oferim, impactează direct procesele de traducere care schimbă inimile oamenilor din interior spre exterior şi oferă educaţie şi şcolarizare pentru băştinaşi.
Pozele acestea (într-un fel hazlii) pe care le-am ataşat, descriu nu numai realitatea crudă în care trăiesc aceşti oameni la limita existenţei, dar şi beneficiile pe care le aduc lucrările de traducere, prin contrast, în aceste zone (dacă aveţi răbdare să citiţi până la sfârşit).

Pentru că sunt prea multe evenimente care trebuiesc descrise, am ataşat câteva poze şi am să comentez pe marginea lor.
Satul în care am fost cazaţi se numeşte Ba’e şi se pronunţă cu un sunet special pe care noi nu-l avem în limba română (reprezentat aici prin apostrof) care se numeşte stop glotal*1. Copiii s-au acomodat cel mai repede şi au început să se joace cu ceilalţi copii. Primirea din partea familiei care ne-a găzduit a fost foarte călduroasă. Familia se numeşte Zoco Jim şi Eli şi ei au doi copii pe nume Masia şi Nataniel.

Detalii...

Rugăciune pt. familia Taciuc