Dragi frați și surori!
Pe 29 ianuarie, după o călătorie de peste 45 de ore, străbătând aproape jumătate din rotocolul pământului, am ajuns cu bine, dar nu fără peripeții în Madang din PNG. Cele mai mari emoții le-am avut la escala din Tokyo, Japonia, unde personalul de la check-in care vorbea puțină engleză, ne-a spus că nu se găsește rezervarea lui Hajni de la Tokyo la Madang și că e posibil să trebuiască să cumpărăm un alt bilet pe loc, care nu știam cât ar putea costa. Nu mai aveam decât aproximativ 3 ore până la decolarea avionului de conexiune. Slavă Domnului, că după cam o oră de așteptare în care am avut mari emoții și am cerut suportul în rugăciune de la cine am putut pe moment, cei de la check-in ne-au spus cu amabilitate că au făcut din nou rezervarea care lipsea pe numele lui Hajni și ne-au înmânat biletele de călătorie spre PNG fără să mai trebuiască să cumpărăm un alt bilet.
Pe lângă cele de mai sus, am experimentat în mai multe situații pe drum, purtarea de grijă a lui Dumnezeu și așa am sosit cu bine în Madang. La aeroport ne-a așteptat directorul Cursului de Orientare (POC), care ne-a dus pe noi și încă 3 familii cu copii până la tabăra POC. Drumul e unul forestier, asemănător cu cele din munții României, cu o priveliște minunată. Această priveliște se deschide și mai mult din tabăra situată pe piscul unui munte din apropierea orașului Madang, de unde se vede la depărtare oceanul și un vulcan activ.
Această priveliște superbă compensează simplitatea camerei noastre. Condițiile din tabără sunt un bun început pentru acomodarea la conjunctura și climatul din PNG, dar totuși într-un cadru controlat. Nu e chiar ușor să te obișnuiești să ai puține lucruri (aproape nimic comparat cu ce suntem obișnuiți acasă), să te obișnuiești cu temperaturi mari după iarna grea de acasă, mai ales în condiții de umiditate de probabil peste 80%, să faci duș cu o găleată de apă, să auzi aproape orice zgomot de la camerele alăturate prin pereții subțiri. Cam după o săptămână bună, ne-am acomodat și cu diferența de fus orar de 8 ore.
La acest Curs de Orientare (POC), pe lângă noi, mai participă încă 11 familii și 3 persoane singure, venite din SUA și Germania și sunt cel puțin atâția copii cât și adulți, dacă nu mai mulți. Slavă Domnului, că El le-a dat puterea și curajul să facă un astfel de pas pentru El!
Știre preluată de pe wycliffe.ro
