Suntem, oare, la începutul unui Nou An? Cu ocazia acestor sărbători, am realizat încă o dată, cât de adevărate sunt promisiunile Domnului pentru cei ce renunță la multe, pentru că iată, noi am avut parte de Sărbătoarea Crăciunului de trei ori: în decembrie, unindu-ne cu români din Etiopia; în ianuarie, împreună cu frații etiopieni; și … într-un târziu, când au ajuns la noi felicitările de acasă, inima ni s-a umplut din nou de bucurie.
Ca și misionari, trebuie să recunoaștem că suntem într-o postură foarte vulnerabilă, datorită tuturor experimentărilor noi la care suntem expuși, și a oamenilor din diferite culturi cu care venim în contact. Atunci când ești dezrădăcinat din pământul copilăriei tale și dus departe de casă, de ceea ce îți este familiar, poți vedea în ce îți erau înfipte rădăcinile și din ce anume îți trăgeai seva pentru viață și … te poți cunoaște pe tine însuți.
Toate aceste provocări de pe câmpul de misiune te smeresc, și te obligă să mergi la Tronul de Har, și să accepți ajutorul celorlalți din Trupul lui Cristos… înveți să comunici, înveți să aștepți, de fapt… înveți să trăiești - să trăiești cu Dumnezeu! Să vezi că oamenii sunt oameni, oriunde ar fi ei, și că, atât de frumos a creat Dumnezeu omul, și atât de perfect este planul de mântuire, încât, nu poți să spui decât că ești… sau nu ești pe cale.
Știre preluată de pe wycliffe.ro
