,,Trăiţi cu El, trăiţi ca El, trăiţi pentru El.” Iată mottoul găsit de noi pentru cartea scrisă de J. Dwight Pentecost, Creaţi să fim ca El. J.Dwight Pentecost a fost Profesor emerit de Expunere biblică la Seminarul Teologic Dallas deţinând o Diplomă de licenţă de la Colegiul Hampden-Sydney, Masterat în teologie şi Doctorat în teologie de la Seminarul Teologic Dallas. Dintre numeroasele sale lucrări amintim: Creaţi pentru ucenicie; Duşmanul tău, Diavolul; Mângâietorul divin; Credinţa care rezistă; Vie Împărăţia Ta.

Creaţi să fim ca El, o carte în care autorul ne dezvăluie cel mai important scop al vieţii credinciosului şi anume, să trăiască pentru Domnul Isus Cristos aşa încât oamenii să-L poată cunoaşte pe Tatăl. Mergând împotriva curentului de creştinism consumerist, Dr. Pentecost îi reaminteşte cititorului că viaţa creştină nu înseamnă în primul rând să-L ai pe Isus ca prietenul tău cel mai bun, să găseşti secretul fericirii, sau să ajungi în cer. Interesant şi provocator, în această examinare a vieţii creştine, unul dintre cei mai respectaţi şi cei mai practici teologi ai Americii discută principiile esenţiale care cuprind fiecare aspect al vieţii. Astfel pentru descrierea coerentă şi practică a acestor principii cartea este împărţită în patru părţi şi anume: Creaţi pentru părtăşie; Creaţi pentru o conduită nouă; Creaţi pentru conflict; Creaţi pentru maturitate.

Partea întâi: Creaţi pentru părtăşie

Dr. Pentecost accentuează de la începutul cărţii că mai presus de orice, omul există ca să Îl glorifice pe Dumnezeu şi să se bucure de El pentru totdeauna. Dumnezeu Şi-a descoperit oamenilor slava Sa, iar oamenii trebuie să răspundă la această revelaţie dând glorie, cinste şi onoare acestui Dumnezeu glorios. Se naşte următoarea întrebare: Cum Îl putem glorifica pe Dumnezeu? Răspunsul este: Prin părtăşia cu Dumnezeu. Am fost creaţi pentru a avea părtăşie cu Dumnezeu şi am fost făcuţi o creaţie nouă sau o făptură nouă în Domnul Isus Cristos ca să avem părtăşie deplină cu El şi cu Tatăl. Omul, ca şi coroană a creaţiei lui Dumnezeu se diferenţiază de toate celelalte creaturi prin faptul că are personalitate, astfel încât ca persoană să poată avea părtăşie –comuniune – cu Dumnezeu. Dumnezeu a făcut posibilă părtăşia între mintea lui Adam (primul om) şi mintea Sa, între inima lui Adam şi inima Sa şi între voinţa lui Adam şi voinţa Sa. Şi părtăşia aceasta înseamnă exersarea în armonie a celor trei caracteristici ale personalităţii umane – intelect, sentiment şi voinţă – în vederea apropierii de Dumnezeu. Neascultarea sau căderea lui Adam a constat în exersarea voinţei sale contrar voinţei lui Dumnezeu, rupând astfel imediat şi complet părtăşia ce exista între Adam şi Dumnezeu. Păcatul a despărţit creatura de părtăşia cu Creatorul său, iar consecinţele au fost complexe şi de lungă durată. Datorită păcatului, mintea (intelectul omului) a fost întunecată încât omul în gândirea sa să nu Îl poată cunoaşte pe Dumnezeu, inima (sentimentul omului) şi-a pierdut orice fel de simţire direcţionată spre Dumnezeu, iar deciziile (voinţa omului) fiinţei umane sunt în vrăjmăşie cu planurile lui Dumnezeu.

Pentru ca scopul iniţial al lui Dumnezeu să se îndeplinească, Domnul Dumnezeu a plănuit o nouă creaţie cu totul diferită, în Domnul Isus Cristos. Prin miracolul noii creaţii cel ce crede în Cristos devine copil al lui Dumnezeu care implicit intră în părtăşie cu Tatăl său şi Îl poate glorifica din nou. Aici Dr. Pentecost pune faţă în faţă mintea cea nouă cu mintea cea veche, inima cea nouă cu inima cea veche, voinţa cea nouă cu voinţa cea veche, dezvăluind conflictul neîntrerupt din viaţa credinciosului. În omul credincios sunt două naturi, două potenţiale:dragoste şi ură. Amândouă se luptă pentru supremaţie. Cine va câştiga? Autorul ne aminteşte că firea veche a omului este controlată de Satan, duşmanul lui Dumnezeu şi distrugătorul părtăşiei dintre om şi Dumnezeu. Doar că acesta este un duşman înfrânt de către Cristos prin moartea Sa pe cruce. Astfel victoria lui Cristos este garanţia victoriei credinciosului care luptă cu firea veche, care se împotriveşte lui Satan, dorind şi căutând părtăşia cu Dumnezeu. Umblarea zi de zi în părtăşie cu Dumnezeu şi triumful nostru final, sunt legate indisolubil de moartea Domnului Isus pentru noi.

Partea a doua: Creaţi pentru o conduită nouă

În această parte a cărţii Dr. Pentecost ne arată cum viaţa creştină este viaţa lui Cristos reprodusă în copilul lui Dumnzeu, prin puterea Duhului Sfânt. Trăirea creştină constă în faptul că Cristos Îşi trăieşte viaţa în şi prin credincios. Copilul lui Dumnezeu trebuie să recunoască faptul că Dumnzeu îi dă anumite responsabilităţi, obligaţii şi cerinţe. El trebuie să se vadă pe sine sub imperativul divin de a împlini porunca să se dezbrace de ,,omul cel vechi” şi să se îmbrace cu ,,omul cel nou” în viaţa cotidiană. Acest imperativ este exprimat de apostolul Pavel în Romani 6:1: ,,Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu în Isus Cristos Domnul nostru”. Soluţia lui Dumnezeu la problema păcatului în viaţa credinciosului este bazată pe identificarea cu Cristos. Această identificare se referă la răstignirea credinciosului împreună cu Cristos, moartea credinciosului împreună cu Cristos, învierea credinciosului împreună cu Cristos şi în final glorificarea credinciosului împreună cu Cristos. Răstignirea, îngroparea şi învierea împreună cu Cristos sunt experienţe ale credinciosului care îl ajută să poată umbla în viaţa cea nouă împreună cu Cristos, până la glorificare. Este posibil de unii singuri, prin propriile forţe să trăim în deplină conformitate cu cerinţele vieţii noi în Cristos? Răspunsul e evident. Să fim plăcuţi lui Dumnezeu, să avem deplină părtăşie cu El prin eforturi proprii, e imposibil. Şi atunci de ce Dumnezeu aşază pe umerii copiilor Săi cerinţe pe care ştie că nimeni nu le va putea îndeplini? Din nou găsim răspuns şi la această întrebare. Pentru a fi epistole vii care să Îl proclame pe Domnul Isus, Dumnezeu ne-a oferit ajutorul Său, ne-a dăruit pe Cineva pe care să ne putem baza oricând şi oriunde, un sprijin interior, Duhul Sfânt. Pe măsură ce o persoană este controlată de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, Duhul va reproduce viaţa lui Cristos şi o conduită creştină, prin care Dumnezeu este glorificat. Rugăciunea noastră ca şi creştini ar trebui să fie aceea ca Duhul Sfânt să ne controleze, să ne stăpânească şi să ne călăuzească comportamentul în tot adevărul, zi de zi, aşa încât cei necredincioşi să-L cunoască pe Dumnezeu Tatăl.

Partea a treia: Creaţi pentru conflict

Titlul acestei părţi sună cam ciudat. De ce suntem creaţi pentru conflict? Cu cine suntem în conflict? Dr. Pentecost  răspunde atent acestor întrebări cel puţin îngrijorătoare. Suntem într-o călătorie destul de lungă, cât viaţa de lungă şi totodată într-o luptă istovitoare şi continuă, purtată pe un teren străin cu combatanţi din cale afară de ostili. Creştinul devotat lui Dumnezeu va avea de înfruntat pe calea asemănării cu Domnul Isus, la fiecare pas păcatul, care va pândi la uşa gândurilor, vorbelor sau faptelor sale. Apoi o altă confruntare apare în domeniul părerilor îndoielnice, unde deciziile nu sunt uşor de luat şi unde credincioşii trebuie să fie ghidaţi de principiile Cuvântului scris, sub călăuzirea Duhului Sfânt. Prin urmare copilul lui Dumnezeu trebuie în mod continuu să se păzească împotriva ispitei de a fi lumesc şi împotriva firii pământeşti. Conflictul deschis al creştinului este însă cu sistemul lumii acesteia, un sistem care nu Îl are cuprins în componenţa sa şi pe Dumnezeu. ,,Dumnezeul acestei lumi” aşa cum se exprimă apostolul Pavel, este Satan, duşmanul adevăratului Dumnezeu şi duşmanul copiilor lui Dumnezeu. Această lume este instrumentul care a fost acaparat de Satan şi este folosită pentru promovarea scopurilor, ţelurilor şi ambiţiilor sale, ca în definitiv să răstoarne Împărăţia lui Dumnezeu, autoproclamându-se stăpân peste tot universul. Metodele de luptă ale lumii şi ale ,,prinţului acestei lumi” sunt pervertirea, întinarea şi pângărirea a tot ce este bun, curat, adevărat şi sfânt. Porunca apostolului Pavel în acest sens scrisă în Epistola către Romani 12:2 este: ,,Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia”, adică să nu ne lăsăm modelaţi după matriţa lumii, sau să nu ne pliem după sistemul pervertit de Satan. Unul din adevărurile glorioase ale Evangheliei este că moartea lui Cristos a schimbat relaţia credinciosului cu sistemul lumii. Pe de o parte credinciosul este scos din lume (mort faţă de lume) şi aşezat în Împărăţia lui Dumnezeu (viu pentru Cristos), pe de altă parte credinciosul – ca cetăţean al cerului – este trimis în lume ca ambasador al lui Cristos. Un ambasador este un reprezentant personal al unui suveran care este absent. Ca ambasadori am fost trimişi în lume ca să împlinim lucrarea pentru care Cristos Însuşi a venit în lume: să-L facem cunoscut pe Tatăl, oamenilor. Cât de profesionist activăm în lucrul încredinţat, cât de pregătiţi suntem pentru confruntare? Copiii lui Dumnezeu sunt nu doar slujitori, ci şi soldaţi. Ei sunt instruiţi şi echipaţi pentru viaţa pe care sunt chemaţi să o trăiască şi pentru războiul pe care sunt chemaţi să îl lupte. Din nou autorul apelează la învăţătura apostolului Pavel unde acesta porunceşte fiecărui ostaş al lui Cristos: ,,Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor Diavolului.” Astfel ne este prezentat întregul echipament şi întregul arsenal al unui creştin angajat în cel mai cumplit conflict posibil. Dumnezeu, Comandantul nostru, este interesat nu doar de apăratea soldaţilor Săi ca niciunul să nu piară, ci şi ca soldaţii Săi să iasă victorioşi, triumfători. Ascultând şi urmând ordinele Comandantului Suprem, oastea Lui are victoria asigurată şi este purtată într-o procesiune triumfătoare până la final.

Partea a patra: Creaţi pentru maturitate

În dezvoltarea fizică normală, vedem creşterea de la naştere la pruncie, la adolescenţă şi apoi la maturitate. Dacă în creşterea fizică este imposibil ca un copil să fie matur fără trecerea timpului, maturizarea spirituală poate urma un tipar mai încet sau mai accelerat. Creşterea copilului spiritual nu trebuie să fie legată neapărat de trecerea timpului, deşi atingerea maturităţii spirituale se produce în timp. Autorul J. Dwight Pentecost, ne reaminteşte că pentru a reflecta gloria lui Dumnezeu într-o lume ostilă, un creştin trebuie să fie în părtăşie constantă cu Dumnezeu Tatăl, trebuie să aibă o conduită demnă de un copil al lui Dumnezeu, trebuie să fie capabil să poarte lupta spirituală urmându-Şi Comandantul, şi toate acestea putându-se atinge doar printr-un înalt nivel de maturitate spirituală. Astfel ne sunt prezentate contrastele dintre a fi prunc sau a fi om matur în viaţa creştină, între pruncia spirituală şi maturitatea spirituală şi fiecare dintre noi purtăm responsabilitatea pentru ceea ce suntem. Pruncul se caracterizează prin lipsă de cunoştinţă, prin dependenţă faţă de altcineva, pe când omul matur se caracterizează prin cunoaştere deplină şi completă şi prin independenţă. Singura dependenţă a omului matur este de Cuvântul şi Duhul Sfânt. Aici găsim o definiţie a credinciosului matur. Este omul care cunoscând adevărul, îl acumulează pentru a-i învăţa şi pe alţii, îl pune în aplicare în propria-i viaţă, fiind capabil să discearnă ce este bine şi ce este rău în experienţa creştină. Ţinta urmărită în viaţa de credinţă este maturitatea, asemănarea cu Cristos. Cristos a reflectat din plin slava Tatălui iar ca urmaşi ai Lui, suntem chemaţi la asemănare cu El. Transformarea nu se produce peste noapte, fiind un proces cultivat constant, zi de zi, sfârşindu-se doar la capătul vieţii.

Concluzia cărţii în viziunea autorului este că viaţa noastră în Cristos redefineşte scopurile şi remodelează perspectivele noastre. Având destinaţia eternă stabilită, pornim într-o călătorie de o viaţă înspre evlavie, fiind transformaţi în asemănarea Domnului Isus Cristos şi trăind viaţa prin puterea Duhului Sfânt. Purtaţi pas cu pas pe o cale sănătoasă din punct de vedere teologic, discutând în detaliu într-un limbaj accesibil, Dr. Pentecost urmăreşte ca prin părtăşia, conduita, conflictul şi maturitatea vieţii creştine să ajungem la scopul pentru care am fost creaţi: să fim ca El.