– Evrei 12:1 –

Într-o duminică stăteam în Biserica Evanghelică Internațională din Addis Abeba și mă uităm la o prietenă misionară din Statele Unite, ce era vizitată de un grup din țara ei. Mă uităm cu jind la ei și mă gândeam:

Oare Dumnezeul Cel Mare e numai Dumnezeul americanilor sau și al românilor? De ce la mine nu vine nimeni?
Ce mult m-aș bucura sa fiu și eu vizitată de frați și surori… dar nici nu îndrăznesc să le propun acest lucru…
Cu siguranță, venind doar pentru câteva zile, în vizită, nu pot face mare lucru, nu pot să aducă o mare schimbare…
Da! Dar venind într-o țară africană, cei ce i-ar vedea ar știi că ei nu pot fi, decât, ori oameni de afaceri, ori misionari… și văzându-i în grup, plini de dragoste și modest îmbrăcați, cu siguranță ar recunoaște că sunt creștini…

Așa gândeam, văzând dragostea care și-o arătau unii altora frații americani și plângeam în inima mea și îmi doream foarte mult ca frații mei români să vină să mă viziteze. Aș fi fost mult încurajată și aș fi adus o puternică mărturie celor în mijlocul cărora trăiam acuma. Simplul fapt că talpa piciorului lor ar călca pe pământul acestei țări, ar declara Domnia lui Hristos și aceasta ar fi îndeajuns!

Dar… după un timp, un alt gând a venit în mintea mea.

De ce să vină și să cheltuie banii? Mai bine îmi dă acei bani să-i folosesc în lucrarea în care sunt implicată.
Acesta era un gând al necredinței. Pentru că dacă am nevoie într-adevăr de bani pentru ceva anume în lucrare, am văzut lămurit cum Dumnezeu deschide visteriile Lui și, de unde nu mă gândesc, vine binecuvântarea.
Cum gândea Iuda, când femeia a spart vasul de mir și a uns picioarele Domnului Isus? Banii să se fi dat săracilor. (Ioan 12:4,5) Însă, Domnul Isus a afirmat:

 „Adevărat vă spun, că oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” Matei 26:13

Și atunci am înțeles, că lucrarea de misiune ce o fac are bătaie lungă. Pentru că, lucrarea nu se mărginește numai la ceea ce fac eu și traducerea Bibliei pentru poporul Shekkacho, ci datorită faptului că vin în contact cu multi oameni și îmi depun mărturia, mulți vor conștientiza porunca Domnului Isus de a merge în toată lumea. Mulți vor fi provocați să se gândească ce fac cu viața lor și lucrări frumoase de misiune vor apărea într-o altă parte pe pământ.

Aici pe continentul african lucrează în colaborare diferite organizații de misiune și sunt uimită să vad, cum oameni de pe întreg pământul sunt uniți pentru a lucra la lărgirea Împărăției lui Dumnezeu. De aceea, uitându-mă la armata lui Dumnezeu, sunt convinsă, că lucrarea de mântuire începută de Domnul Isus Hristos, cu peste 2000 de ani în urmă, se duce la îndeplinire.

Iar această încredințare mi s-a întărit mult mai mult, când am revenit în țară după câțiva ani de misiune în Africa și am văzut amploarea lucrării care o face poporul creștin în țara noastră: s-au înființat multe posturi de televiziune creștine care realizează emisiuni deosebite; muzicienii români creștini compun cântări și sunt uniți în a-l lăuda pe Domnul; s-au scris cărți de către autori creștini români; se organizează întâlniri în care oamenii sunt ridicați, încurajați, motivați la o viață sfântă; se organizează conferințe și tabere pentru mobilizare și recrutare de misionari, s-au înființat școli de misiune, agenții de trimitere de misionari… Am fost încurajată până la lacrimi, să vad norul mare de martori care mă înconjoară și să doresc să continui lucrarea care mi s-a încredințat.

Biserica Evanghelică Internațională din Addis Abeba a adus o mare mărturie în viața mea despre Planul de Mântuire pe care îl are Dumnezeu cu întreaga omenire. Văzând creștini din toate părțile lumii, îmbrăcați în diferite costume tradiționale și lăudându-l pe Dumnezeu, mă simt parcă în aceea mare gloată … din orice neam, din orice seminție, din orice norod și de orice limbă… care strigă cu glas tare:

 „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care șade pe scaunul de domnie, și a Mielului!”  Apocalipsa 7:9-10

Te îndemn să te uiți în jur la ceea ce te înconjoară și să vezi, cum toți, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt, slujesc la înaintarea Împărăției lui Dumnezeu. Astfel dar, nu poți rămâne pe dinafară, mulțumit fiind că ești mântuit, și să nu faci nimic.

Fii încredințat, că lucrarea la care ai fost chemat și o faci, nu este numai ceea ce vezi cu ochii ca realizare și care cauți să o împărtășești altora, din diferite motive, poate pentru a acoperi nevoia lucrării sau… poate pentru a impresiona…nu știu… există însă o parte nevăzută, țesută de Dumnezeu prin Planul Său, la care tu te-ai supus prin ascultare și predare și care, are un rezultat veșnic și o răsplată.

Mirela Pașcalău (din Etiopia), misionar Wycliffe România