MIREASMA LUI HRISTOS PE TĂRÂM STRĂIN

Dragii noștri 

Vă salutăm cu drag din ținutul pietros și roșiatic al Madagascarului, de pe "câmpul de misiune" unde începem să creionăm tabloul celui de-al treilea an de lucrare aici pe Tropicul Capricornului, un loc binecuvântat de Dumnezeu, gata să oferim dragoste și să lucrăm atât între copii, cât și între adulți, atât în biserici, cât și pe stradă, atât între creștini, cât și între cei care nu știu prea multe despre Domnul nostru Isus Hristos, Mântuitorul lumii: animiști sau musulmani, atât în orașe, cât și la țară și în ,,brousse" – junglele interesante ale Madagascarului.

Vacanța pe sfârșite, pregătirea grupei ,,Alfabetizare"  în plină desfășurare

Pentru că lucrarea ce o facem este pe termen lung în această țară, și viziunea noastră cuprinde cel puțin 10 ani. Iar ca să schimbi pe cineva pe o perioadă lungă, am ales în special copiii, care sunt mai maleabili și care au viitorul în față. Ei sunt ca niște lumânări care vor arde multă vreme – așa sperăm – și ne rugăm ca lumina pe care o punem acum în viețile lor – cunoașterea lui Hristos – să lumineze multă vreme și pe multă lume.

Am început să ne implicăm în viețile lor acum 2 ani, iar anul trecut i-am înscris la școală pe 8 dintre ei. Ne-au produs multă bucurie la final de an, când o parte dintre ei au primit premii si felicitări în fața întregii școli. Am decis să continuăm cu ei și anul acesta. Este vorba despre copiii implicați în lucrarea de ,,alfabetizare", care, acum, nu mai sunt analfabeți, ci dimpotrivă, premianți.

Anul acesta vom avea în această lucrare 17 copii pe care dorim să îi ajutăm.

Vom înscrie 13 copii la Școala Le Manoro, 2 adolescenți vor continua liceul și 2 tineri vor fi înscriși la o Școală de Meserii, la atelierul de croitorie și cusut.

Ce facem pentru acești copii în parteneriat cu dvs, familii, frați și surori de acasă?

Pentru cei 13 copii de la Le Manoro plătim toate taxele școlare, uniformele,  încălțămintea – normală și sport, rechizitele și alte nevoi care sunt necesar a fi împlinite pe parcursul anului școlar. În plus, le oferim și o masă la cantina școlii în fiecare zi de școală din săptămână, ca să le asigurăm puțină energie pentru viața de zi cu zi. Pentru a nu merge la școală și a râde ceilalți de ei, îi vom îmbraca din cap până în picioare cu haine bune și periodic le vom reînnoi. Unii dintre ei locuiesc în familii așa de sărace, încât dorm cu părinții direct pe jos în camerele închiriate. Cazul lui Ben și Jeremy nu este unul izolat, ci unul comun.

Am cumpărat ghiozdane de calitate bună din Romania și o parte dintre rechizite. Am cumpărat mai multă pânză și o parte dintre uniforme le va coase Ioana împreună cu o fată pe care am ajutat-o anul trecut să facă școala de meserii pe croitorie și care acum și-a găsit un loc bun de muncă la o fabrică din oraș. Ca recunoștință, dar și ca să îi oferim un mic ajutor pentru perioada de probă în care se găsește la fabrică, unde nu este încă plătită, am chemat-o să ne ajute să le facem uniformele celorlalți copii. A acceptat cu bucurie și suntem în procesul de croire și coasere a acestora.

De la 1 octombrie va începe școala și cu mare bucurie ne vom alătura acestui proces cu toți acești copii, pe care îi considerăm darurile lui Dumnezeu pentru viața noastră.

În jungla din Manakara și Mananjary cu echipa de la Misiunea Genesis

Așa cum v-am promis în scrisoarea trecută, revin cu informații din călătoria echipei Misiunii Genesis - păstorul Ilie Tomuța, împreună cu fratele Petru Amarei, președintele RTN Chicago, pe care au făcut-o în Madagascar în perioada 12-24 mai 2015.

Una dintre lucrările frumoase și binecuvântate pe care am făcut-o împreună au fost două zile de evanghelizare în junglele din regiunea Manakara și regiunea Mananjary. În aceste două zile a zburat cu elicopterul în sate greu de atins, pentru că nu există drumuri spre ele, ci doar cărări greu de străbătut din cauza distanțelor și teritoriului accidentat.

Împreună cu pastorul regional al Bisericilor Penticostale Assemblée de Dieu, pastorul  André, am ajuns în sate mari, de sute de persoane, unde el a început deja micuțe biserici, dar unde încă puțini oameni s-au convertit. Am reușit să ajungem în Manampotsy, în Mahavoky Nord și în Mahavoky  în prima zi. Căldura era copleșitoare, umiditatea la fel, praful din belșug peste tot. S-au adunat câteva sute de oameni și au ascultat predicile rostite de noi. Unii oameni s-au arătat deschiși față de mesajul Evangheliei. În satul Manampotsy, după ce am predicat la marginea satului, am mers cu toată lumea adunată acolo până în centrul satului, unde era un stâlp-idol mare înfipt în pământ. Acela era unul dintre dumnezeii care ocroteau satul lor. Acolo am cântat cântări și ne-am rugat ca Dumnezeu să deschidă ochii acestor oameni și să accepte Lumina în inimile lor. Apoi am ieșit în afara satului, unde era o micuță biserică, rod al muncii misionarilor locali, expulzată afară din sat, ,,să nu îl spurce", unde ne-am rugat și am intonat cântece de laudă lui Dumnezeu și ne-am rugat pentru câțiva oameni.

Predicarea și încurajarea: un act de închinare primit și la lumina lumânărilor

Peste seară ne-am odihnit în orașul Manakara, vizitând și biserica pastorului André. Tocmai făceau stăruință după Duhul Sfânt în clădirea pe jumătate în construcție. Cântau cântări de laudă și adorare, apoi intrau în rugăciune prelungită. Deodată s-a luat curentul, tras de undeva de departe în mijlocul mahalalei în care locuiau, dar ei au continuat să se roage și să cânte folosind doar o lumânare. La lumina acestei lumânări, frații Uțu Tomuța, apoi fratele Petru Amarei, i-au încurajat și îndemnat. Dacă acest lucru s-ar fi petrecut în Occident, spunea unul dintre mesaje, cu siguranță oamenii ar fi închis biserica și ar fi plecat acasă, nu ar fi stat să cânte accapela. Dar ei au rămas pe întuneric și au continuat, pentru că adevărata închinare este în Duh și Adevăr, chiar dacă condițiile sunt vitrege. Inima care intră la sfat cu Dumnezeu nu mai ține cont de condițiile exterioare, pentru că în interior este adevărata Viață.

Dilema slujirii cu Evanghelia sub ploile torențiale de pe tropice: Stau...sau plec?

A doua zi am zburat în jungla din regiunea Manakara, în satele Mahavelo și Ambia. Încă de dimineață erau nori groși deasupra orașului Manakara, dar și peste junglă. Apoi s-a ridicat soarele, când am aterizat lângă Mahavelo, pe malul unui râu. Oamenii au început să curgă puhoi din toate părțile și în curând eram înconjurați de ei. După prezentări eu am început să predic. În timpul predicii a venit o ploaie torențială grozavă. Trebuia să iau o decizie: fie să urc în elicopter și să plecăm, fie să rămânem pe loc și să terminăm ce am început. Oamenii au rămas lângă noi. Curând, sute de frunze mari de bananier au devenit umbrelele lor, iar eu, lângă doi păstori locali, sub o frunză care nu ne încăpea pe toți trei, am început să mă rog împreună cu ei pentru sufletele acestor oameni. Tremuram tot, atât din pricina ploii, cât din pricina inimii pe care mi-o zdrobise Dumnezeu pentru viețile lor. După circa 20 de minute, timp în care am fost ,,murat" din cap până în picioare, eu, Biblia mea, materialele de prezentare, soarele a reapărut pe cer, iar bucuria în inimile noastre. Am continuat predica și am vorbit despre importanța primirii Domnului Isus Hristos în viața noastră și a respingerii voii lui Satan și a îngerilor întunericului. Apoi au fost chemați să își predea viața lui Dumnezeu, acceptând iertarea Domnului Isus Hristos.

A fost o zi de biruință, care a continuat și în Ambia, unde am ,,parcat" elicopterul pe marginea unei prăpastii, cu coada în prăpastie. Acolo, pe marginea prăpastiei, împreună cu frații veniti din SUA, am propovăduit Vestea Bună unor oameni săraci și amărâți, dar ar căror suflete valorează mai mult decât tot aurul și pietrele scumpe din munții lor. Ne rugăm ca acea bună Sămânță să aducă rod, iar în inimile lor să înceapă să curgă Râuri de Apă Vie.

Mulțumirea de a vă avea lângă noi în Câmpul misionar din Madagascar

De nu ar fi fost Domnul de partea noastră, nu am fi ajuns până aici. Chiar noi suntem uimiți de pașii pe care i-am făcut. Dar vă spunem adevărul: Harul lui Dumnezeu a lucrat în viețile noastre peste măsură de mult, pentru că Dumnezeu dorește acolo unde este întuneric, harul Său să fie mai mare decât el. Harul lui Dumnezeu a lucrat în această țară în care în multe regiuni domnește întunericul și legăturile demonice ale Celui Rău, ca să le distrugă și să elibere oameni din întuneric, devenind lumină în Jertfa lui Hristos. Fără Domnul nostru Isus Hristos, călăuzirea Duhului Sfânt, împărtășirea Tatălui, nu am putea face nimic.

Vă mulțumim frumos că nu ați obosit să fiți alături de noi în acești ani, că rugăciunile dvs au fost necurmate, iar încurajările și darurile au fost din belșug. Iar dacă ați obosit unii dintre dvs, vă mulțumim frumos că v-ați obosit într-o lucrarea ce aduce roadă pentru viața veșnică, iar răsplata va fi peste așteptările noastre ale tuturor din partea Bogatului Semănător, Dumnezeu.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

          Cu aleasa prețuire, familia Șaitiș - Madagascar