Cu bucurie dorim să vă aducem la cunoștință harul pe care l-a dat Dumnezeu în înaintarea lucrării de traducere a Bibliei în limba shekkacho.

Suntem în ultima etapă de verificare și împreună cu un comitet de revizuire lucrăm la forma finală a traducerii Noului Testament. Până acum, în comitetul de revizuire, am avut reprezentanți din toate cele cinci denominații creștine din zonele unde sunt vorbitori de limba shekkacho, dar entuziasmul lucrării a pălit, pentru că membrii unei denominații nu au mai dorit să participe, deși au avut parte de pregătirea pe care organizația de pe câmpul de misiune a făcut-o tuturor. Un motiv ar fi că, preoții lor nu vorbesc limba shekkacho și slujbele le țin în limba amharică, iar majoritatea membrilor bisericii sunt funcționari de stat veniți în această zonă, care la rândul lor sunt vorbitori de alte limbi.

Așa că, în luna iulie, când m-am întâlnit cu cei rămași, am căutat să le dau nădejde, încurajându-i că tot ceea ce fac, nu este doar pentru generația aceasta, ci pentru toți cei chemați prin Harul lui Hristos, dintre copiii lor și copiii copiilor lor. Inima lor a fost îmbărbătată sau stomacul lor a fost întărit, cum spun ei, și așa spor ne-a dat Domnul, că am verificat în două săptămâni cât altădată în șase.

Iată două din mărturiile celor ce au participat la acestă verificare: „Simțim în stomacul nostru că este o traducere bună, adevărată, pentru gloria lui Dumnezeu și măntuirea oamenilor” și un altul a zis „Echipa de traducere a făcut o lucrare deosebită, dar acum, toți împreună, avem responsabilitatea pentru o traducere corectă. Acum, verificând, nu mai avem suspiciuni că traducerea ar fi pentru folosul unei denominații, ci pentru orice creștin și necreștin.”

Așa cum v-am împărtășit în scrisoarea precedentă am început colaborarea cu echipa de traducere a Bibliei în limba kistane. Poporul kistane nu are Cartea Sfântă (Biblia, așa se traduce în amharică și kistane, iar in shekkacho  Sfintele Scrieri) în limba inimii lor și iată că, în anul 2015, încă se desțelenește cu greu acest ogor.

Când am stat de vorbă cu ato Tamârayehu (domnul Minune-am-văzut), am căutat să îi explic că eu nu am nici un câștig aici pe pământ din această muncă, iar frații din bisericile române sunt cei care mă sprijină și mă ajută să fac lucrarea de traducere. I-am mărturisit cum Evanghelia a adus în viața noastră respect pentru Dumnezeu, vină și rușine pentru păcatele noastre, bucurie pentru salvare prin Domnul Isus Hristos și mângăiere în părtășia cu oamenii lui Dumnezeu.

Ato Tamârayehu a fost un copil crescut la țară, într-o familie de fermieri împărtășind credința ortodoxă, muncind din greu să își ajute părinții și frații mai mici. La vârsta de 18 ani, tatăl său i-a dat posibilitatea să meargă la școală în capitală și pentru că i-a placut să învețe, a ajuns să fie profesor.  Acuma, la vârsta înaintată de 80 de ani, continuă să lucreze la un dicționar, să scrie povești din folclor, dar cea mai mare dorința a lui este să vadă minunea tipăririi Evangheliilor, pe care el le-a tradus în limba kistane, scrise de mână, din limba amharică.

I-am prezentat pașii care trebuie urmați până când o traducere poate fi tipărită. De asemenea i-am explicat de ce sunt importante atelierele de lucru împreună cu echipa de traducere, și cât de mult i-a ajutat pe cei din echipa shekkacho să descopere și să înțeleagă gramatica limbii și tipul de scriere (narațiune, discurs, poezie, proverbe, profeție), ca să facă o traducere corectă și rapidă.

Chiar dacă încă nu sunt numit oficial sfătuitor exegetic al echipei, am început să studiez cultura și limba poporului kistane, iar partea mea este să cred că Dumnezeu își va împlini planul Său, iar mie îmi va da putere și înțelepciune cum să mă apropii de ei.

Iată mai jos câteva ghicitori din poporul kistane și felul în care se spun.

Cel care v-a spune ghicitoarea strigă „Să cucurighez?” (a cânta ca un cocoș), iar ceilalți răspund „Cucurighează!”, apoi urmează ghicitoarea:

Toată casa este plină cu grăunțe.

Va dau câteva indicii: „toată casa” – reprezintă un spațiu; „plină” – reprezintă o mulțime și nu volum; „grăunțe” –  reprezintă obiecte și totodată face referire la culori.

În întuneric, mama zice: „Să ne odihnim, să ne odihnim!”,  fata zice: „Să zburăm, să zburăm!”.

Indicii: „mama” și „fata” reprezintă obiecte de aceeași natură, făcând aceeași acțiune.

Când mănânci cu mine, de ce strălucești?

Ioan a ghicit răspunsul, diferența e că ghicitoarea face referire la lingura din corn de vită, nu din inox. În comparație cu poporul shekkacho și cu majoritatea popoarelor din Etiopia, care continuă să mănânce cu mâna, cei din poporul kistane folosesc de mult timp tacâmuri din corn de vită. Fiind un popor de fermieri harnici, care muncesc nu doar pentru nevoile familiei, ci și pentru a avea un câștig, transportă produse agricole în capitală pentru a face comerț cu ele. Până în ziua de azi, abilitățile lor comerciale și hărnicia lor este recunoscută, ceea cei face foarte mândrii.

Kistane înseamnă „creștin”, dar oamenii se comportă conform unor reguli care guvernează viața lor și pe care membrii societății le joacă diferit, pentru propriul lor avantaj. Este nevoie să cunoaștem cultura unui popor, pentru că ea reflectă modul în care gândesc oamenii, care sunt sentimentele lor și care sunt valorile lor morale. Nivelul de cunoaștere pe care și-l împărtășesc oamenii între ei ne arăta înțelegerea adevărului și acceptarea informației biblice despre Dumnezeu. Vestea Bună este mesajul lui Dumnezeu dat oamenilor și el nu este limitat de tiparele culturale. Doar Biblia are puterea și autoritatea să schimbe și să modeleze o cultură, pentru că legile lui Dumnezeu stau în contrast cu cele ale împărățiilor noastre pământești și perfecțiunea lor conduce la judecarea păcatelor noastre culturale.

În nădejdea că aceste cuvinte v-au încurajat în lucrarea credinței, ne rugăm ca Tatăl Ceresc să vă răsplătească din plin pentru dragostea frățească pe care o arătați față de noi.

În Etiopia spre gloria Lui Isus Hristos,

Petru, Mirela, Ioan si Ana-Katarina