Interfața site-ului a fost îmbunătățită și mai sus vedeți săgeți care indică unde se află acum fiecare element principal de navigare și căutare.

Ecce Homo (Iată Omul)
Adăugată de marcelurs in 18/04/2014, citită de 1.747 ori
Autor: Marcel Urs, Categorie: Editoriale

    Suntem din nou în preajma Paștelor. O perioadă de aducere aminte și comemorare a evenimentelor care s-au petrecut la cumpăna istoriei omenirii: moartea și Învierea Mântuitorului Isus Hristos. O moarte cum nu a mai suferit nici o persoană pe pământ, nici înainte și nici după moartea Lui, Omul Isus, Creatorul Universului și al Pământului, Salvatorul omenirii. 
   Moartea prin crucificare a fost una dintre cele mai oribile feluri de tortură și condamnare a unei persoane.
   Imperiul Roman a adoptat această metodă de tortură pentru două motive: unul pentru a pedepsi pe rău făcătorii imperiului iar celălalt pentru a impune autoritatea imperială asupra cetățenilor de sub teritoriile ocupate. Scena unde se petreceau aceste execuții oribile, era de obicei în afara limitelor localității. Persoana era torturată sistematic și meticulos pentru a-i induce o cât mai mare suferință în trup, în timp ce călăii romani aveau grijă ca pesoana să nu își dea duhul prea repede.
    Executorii acestor pedepse, erau de obicei soldați romani, instruiți anume pentru acest act al crucificării. Erau obișnuiți cu astfel de scene. Pentru ei era doar "un job". În timp ce așteptau moartea lentă a condamnatului, se jucau jocuri de noroc și beau alcool la picioarele crucii. Odată ce condamnatul își dâdea duhul, pentru ei era terminată treaba. Puteau să meargă înapoi la garnizoană sau acasă. Corpul neînsuflețit al condamnatului rămânea pe cruce, pradă păsărilor răpitoare, muștelor și a câinilor vagabonzi, care găseau pe cruce o sursă de mâncare. Din cauza căldurii din zonă, corpul intra în descompunere încă de a adoua zi. După câteva zile, ce a mai rămas din persona condamnată, era doar un cadavru descompus, cădea jos și era devorat de câini. Trupul a fost luat de pe cruce seara, de către Iosif din Arimatea, pentru a evita tot ce se putea întâmpla cu trupul Domnului Isus după ce și-a dat duhul.
   Pe cât a fost de grea și odioasă moartea lui Isus, pe atât de măreață și glorioasă a fost Învierea Lui. După ce trupul a fost adus la locul unde urma să fie înmormântat de către Iosif, a fost îmbălsămat după obiceiul vremii. A fost așezat în grota săpată în stâncă. De obicei, mormântul era lăsat deschis, accesibil pentru ca trupul persoanei decedate să mai poată fi văzut și să se mai adauge mirodenii și soluții folosite la îmbălsămare. Însă în cazul Lui Isus, peste intrarea mormântului a fost tăvălită o piatră, iar lângă ea au fost puși  soldați de strajă, care răspundeau cu viața lor pentru obiectivul păzit. Toate acestea pentru ca să fie siguri că trupul lui Isus nu va fi furat de către ucenici și apoi să spună că a înviat. De înviere se temeau marii preoți din aceea vreme. De înviere i-a fost frică și diavolului. Însă în ciuda tuturor piedicilor, Isus Hristos a înviat a treia zi. A fost biruința eternă a Creatorului asupra păcatului și implict a morții. Pentru că El a înviat, și noi vom învia. Pentru că El a murit, noi nu mai murim. A plătit El întreaga plată a păcatului.

"A ieşit, deci, afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. „Iată omul!” le-a zis Pilat. (Ioan 19:5)
Un Om care:
În Chimie a transformat apa în vin.
În fizică, a ignorat Legea Gravitaţiei prin faptul că s-a înălţat la cer.
În Biologie,  a fost născut fără o concepţie normală.
În Economie, a sfidat legile economice prin hrănirea a 5000 de oameni cu doar doi peşti şi 5 pâini.
În Medicină, a vindecat orbi, şchiopi, leproşi şi alte feluri de boli fără o singură doză de medicamente.
În Istorie, este Începutul şi Sfârşitul.
În Politică, El a zis că îl vor numi Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.
În Religie, a zis că nimeni nu merge la Tatăl decât prin decât prin El.

Nu a avut servitori, dar îl numeau Stăpân.
Nu a avut nici o şcoală, dar l-au numit Învăţător
Nu a avut nici un fel de medicament, dar îl numeau Vinedcător.
Nu a avut nici o armată, dar împăraţii lumii se temeau de El.
Nu a câştigat nici un război, dar a cucerit lumea.
Nu a comis nici o crimă, dar l-au executat prin crucificare
A fost înmormântat într-un mormânt, dar azi trăieşte.
Numele lui este Isus, cel mai mare Om din istoria omenirii. Cel despre care zicea Pilat: "Iată Omul" fără să îşi dea seama că are în faţa lui pe Creatorul Universuliui, al Pământului şi Creatorul nostru.

Un Paște Minunat cu Domnul Isus!


Știre preluată de pe www.philadelphiaro.com
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Opțiuni