E greu să explici dragostea de mamă, sacrificiile izvorâte din ea sau legăturile indestructibile pe care le creează. Și totuși vedem puterea iubirii materne în viața celor care au dat totul pentru copii, chiar și pentru cei care nu au fost ai lor.
După ce și-a întemeiat propria familie, Liliana Strîmbu a ales să reconstruiască una destrămată. Femeia de 55 de ani din Copșa Mică a luat în plasament patru micuți ai căror părinți divorțau, și cu ajutorul lui Dumnezeu, i-a crescut ca pe proprii copii.

Săraci, bolnavi și plini de datorii, împreună au reușit să reziste greutăților vieții și să rămână uniți. Liliana a demonstrat că mamă nu este cea care te naște, ci cea care te crește, iar cei patru copii au astăzi numai cuvinte de recunoștință și iubire pentru femeia care le-a dat o nouă șansă la viață. Ascultăm un reportaj realizat de Gabriel Tudor. 

<    Au trecut 14 ani de când Loredana, Simona, Alexandru și Sebastian văd cât de mult valorează o mamă.
    Cei patru copii din Copșa Mică au fost crescuți de o femeie care i-a luat în grijă de milă, după ce părinții lor au divorțat, iar mama a decis să-i lase în voia sorții.
    Erau foarte bolnavi, anemici și plini de mizerie când familia lor s-a destrămat, spune Liliana Strîmbu, cea care le-a oferit un nou început.

    Am patru copii în plasament, i-am luat de când cel mai mic avea 8 luni, al doilea avea 3 ani, fetele 6 și 9 ani.
    Mi-a fost milă de ei, i-am îndrăgit de prima dată când i-am văzut, părinții lor erau în prag de divorț.
    Ca să nu rămână pe drumuri i-am luat să-i cresc, m-am atașat foarte mult de ei și au urmat multe perioade din viața noastră, când mai bune, când mai rele.

    Deși nu avea o situație materială bună, pentru Liliana dragostea a prevalat în fața lipsurilor.
    Încă locuiește alături de copii într-o cameră de 30 de metri pătrați, unde a încercat să le ofere toate condițiile necesare unui trai decent.
    Dar este singură și eforturile pe care le face nu sunt niciodată suficiente, mai ales din cauza problemelor de sănătate care presupun cheltuieli foarte mari.

    Copiii au fost bolnavi când i-am luat, de TBC...
    Băieții, care au 13 și 15 ani, fac un tratament pentru creștere. Nu creșteau, nu se dezvoltau. Și acuma sunt foarte slăbuți, dar de la tratament au început să mai crească.
    Au nevoie de o alimentație foarte bună, de un regim de viață special.
    Acuma, cu 378 de lei care îi iau eu, cu 194 de lei care îi iau pentru amândoi de la stat, ne descurcăm în limita posibilității.
    Sunt și ratele - le-am luat mașină de spălat, le-am luat frigider, aragaz - mai este și lumina și tratamentul meu, care mă costă un milion și ceva pe lună. Încercăm să trăim de azi pe mâine.

    Fiecare zi e o nouă încercare pentru Liliana. Dar nu regretă nicio clipă că și-a luat această responsabilitate, iar recunoștința copiilor îi dă putere să meargă înainte.
    Băiatul cel mare, Alexandru, nu și-ar schimba mama pentru nimic în lume.

    Ne iubește, ne crește, ține la noi, ne întreține, ne dăruiește tot ce are mai bun, face tot ce e mai bine pentru noi, ne ajută și o iubim.
    E perfectă așa cum e. Mai mult de atâta nu cred că se poate!

    Să crești patru copii, care nici măcar nu sunt ai tăi, deseori în condiții-limită, e o sarcină foarte grea. Numai un om puternic și credincios ar putea duce o astfel de luptă.
    Liliana e sigură că va reuși să depășească toate greutățile, cu ajutorul Domnului.

    Sunt foarte multe obstacole în viața de zi cu zi, dar atâta timp cât Dumnezeu mi-a dat mâini, picioare și ochi și minte, o să merg până se termină cu mine, o să fac tot posibilul ca să-i cresc în continuare, mă lupt pentru ei.
    Și la cel mai mic necaz mă rog la Dumnezeu ca să trec peste el, fac tot posibilul să merg înainte.
    Înapoi nu mai pot să mai dau acuma, după atâția ani.

    Pentru a le oferi o viață mai bună copiilor pe care i-a luat în plasament, Liliana are nevoie de sprijinul nostru.
    Cei care vor să o ajute pot suna la numărul de telefon: 0746-494-199 sau ne pot trimite un e-mail, la adresa: [email protected]. >

    Am ascultat un reportaj realizat de Gabriel Tudor.

{Sursa: Liliana Strîmbu
Fundal sonor: Sean Beeson
Montaj: Gabriel Tudor}