A fost un copil foarte așteptat de părinți, a crescut înconjurat de multă dragoste, iar familia l-a răsfățat încă din scutece.
Răducu Moldovan s-a dezvoltat normal și frumos până la vârsta de un an, când ceva s-a schimbat radical.
A început să ignore lumea din jur și a devenit absent pentru orice lucru de care e atras un copil sănătos.
După o perioadă de așteptare, în speranța că nu e nimic serios, medicii au pus un diagnostic: băiețelul suferea de autism.
Pentru că medicamentele prescrise nu îl ajutau, părinții au început să caute un tratament care să dea rezultate.
Așa au aflat despre terapia ABA, prin care mulți bolnavi s-au recuperat și duc o viață independentă.
Din păcate, costurile sunt foarte ridicate, iar familia Moldovan nu își poate permite să le acopere.
Ascultăm un reportaj realizat de Gabriel Tudor. 

<    La vârsta la care alți copii se joacă și comunică nestingheriți, Răducu face eforturi să înțeleagă lumea în care trăiește.
    Pentru el, realitatea înconjurătoare prinde contur foarte lent, bucată cu bucată.
    Am vrut să facem cunoștință, dar s-a arătat mai interesat de microfonul meu.

    Cum te cheamă?
    Radu.
    Câți ani ai?
    Cinci ani.

    Atât am reușit să aflu de la el, căci a devenit repede ocupat cu butoanele din cabina de montaj!
    Curios din fire și gata de explorat orice lucru electronic, Răducu a fost diagnosticat cu autism, o afecțiune care le-a schimbat dramatic viața părinților.
    Tatăl copilului, Mihăiță Moldovan, ne povestește cum și-a dat seama că ceva e în neregulă cu fiul său:

    Până la un an și jumătate era un copil ca orice alt copil de vârsta respectivă.
    După vârsta de un an și jumătate parcă a fost un alt copil, totul s-a schimbat la 180 de grade.
    Bineînțeles, am discutat cu medicul pediatru și ne-a spus: „A, băieții sunt mai lenți, nu sunt foarte activi cum sunt fetele. Ei își dau drumul mai târziu!”.
    Am așteptat undeva până în jurul vârstei de doi ani, când totuși nu primeam niciun răspuns. Și atunci am început să ne punem întrebări, să căutăm...
    Din păcate, am primit un răspuns destul de târziu, pe la 2 ani și 7 luni, din partea acestor medici, și ne-au spus că Radu are tulburări din spectrul autist.
    Un șoc a fost, instant, nu puteam vorbi mai cu nimeni.

    Oricum nu ar fi fost mulți cei cu care puteau vorbi soții Moldovan. Rudele, prietenii și cunoștințele s-au îndepărtat, la aflarea veștii.
    Au rămas singuri într-o luptă grea, în care nu au sprijin moral, medicii nu îi dau șanse mari de recuperare copilului, iar timpul trece în defavoarea lui.
    Mama lui Răducu, Elena, nu a renunțat. A căutat o soluție pentru fiul ei și a găsit-o.

    E vorba de terapia ABA.
    Este un sistem de învățare pe fragmente. Spre exemplu spălatul pe mâini, care este banal pentru un copil normal... trebuie să învețe mai întâi ce este săpunul, care este apa, cum se dă drumul la apă, cum se ia săpunul...
    A făcut achiziții foarte foarte mari de când a început această terapie.

    Ca orice șansă în plus la o viață normală, și acest tip de tratament costă foarte mult.
    E vorba de 4.000 de lei lunar, o sumă prea mare pentru bugetul familiei.
    Pentru a nu opri terapia, tatăl lui Răducu, Mihăiță Moldovan, a lansat un proiect umanitar prin care speră să obțină fondurile necesare.

    Având în vedere că această sumă este destul de mare și pentru oamenii cu un venit peste mediu, în primă fază ne-am gândit să facem acest proiect, „Echipă pentru Răducu”.
    Dacă strângem o echipă de oameni care lunar să dea o sumă încât să nu le afecteze bugetul lunar, e mult mai ușor decât să te duci la una-două persoane să spui: „Am nevoie de suma de 3.000 de lei sau 3.500 de lei”.
    Acum avem vreo 3-4 persoane care ne ajută cu 50, 100 și 150 de lei pe lună.
    Deci, strângem undeva pe la vreo 350 de lei din cele trei surse care au intrat în această echipă.
    În faza a doua avem niște proiecte, niște evenimente caritabile cu strângeri de fonduri pentru Răducu.

    Lupta cu autismul nu se dă niciodată numai pentru cel bolnav, ci și pentru cei de lângă el.
    Părinții lui Răducu vor să îl ajute să ducă o viață independentă, astfel încât să nu o împovăreze pe sora lui.
    Mama copiilor, Elena Moldovan:

    Noi mai avem o fetiță care are 14 ani și nu vrem să fie o povară prea mare pentru ea.
    Tocmai de aia ne zbatem atât de mult, mai ales că există șanse ca el să aibă o viață independentă.
    În primul rând, asta ne doare foarte tare și ne apasă foarte mult gândul ăsta că trebuie să facem ceva până nu e prea târziu.
    Credeți în Dumnezeu? L-ați simțit cumva aproape, în perioada asta?
    Da. Cred că este singurul lucru încurajator pentru noi.
    De fiecare dată când ne-am dorit ceva pentru Radu, ne-am rugat și s-a întâmplat.
    E adevărat că ne lovim de tot felul de piedici. E foarte greu când ai nu numai un copil cu autism, un copil cu probleme în general, dar... nu ne pierdem speranța.

    Mulți spun că speranța nu moare niciodată. Puțini știu, însă, că ea există prin oamenii care o întrețin.
    Împreună putem fi acei oameni care oferă mai mult decât speranță... o șansă în plus la o viață normală!
    Prin orice sumă donată lunar, Răducu va continua terapia și, peste câțiva ani, v-ar putea mulțumi personal pentru mâna de ajutor oferită în lupta împotriva autismului.
    Detalii suplimentare puteți afla printr-un apel la numărul de telefon: 0723-732-747 sau pe site-ul raducu.ro.
    De asemenea, ne puteți trimite un e-mail, la adresa: [email protected]. >

    Un reportaj realizat de Gabriel Tudor.

{Sursa: Dragoș Tuinea, Mihăiță Moldovan
Fundal sonor: Sean Beeson
Montaj: Gabriel Tudor}